Business Internaţional

În lupta cu Europa pentru reîntregirea imperiului URSS, Putin se foloseşte de şantajul energetic şi comercial şi de armată. În cale îi stau protestatarii ucraineni şi defensiva UE

Şeful diplomaţiei germane Guido Westerwelle s-a deplasat după reuniunea NATO-Rusia în Piaţa Independenţei din Kiev unde i-a încurajat pe ucrainenii care continuă protestele faţă de refuzul Ucrainei de semnare a acordului de asociere cu UE. Vizita diplomatului german vine după ce şeful diplomaţiei ruseşti Serghei Lavrov a cerut, la aceeaşi reuniune, celorlalte state să nu intervină în Ucraina

Şeful diplomaţiei germane Guido Westerwelle s-a deplasat după reuniunea NATO-Rusia în Piaţa Independenţei din Kiev unde i-a încurajat pe ucrainenii care continuă protestele faţă de refuzul Ucrainei de semnare a acordului de asociere cu UE. Vizita diplomatului german vine după ce şeful diplomaţiei ruseşti Serghei Lavrov a cerut, la aceeaşi reuniune, celorlalte state să nu intervină în Ucraina

Autor: Bogdan Cojocaru, Sorin Pâslaru

05.12.2013, 20:25 1760

Într-unul dintre cele mai clare semne despre intenţiile Rusiei, la cea mai recentă reuniune NATO-Rusia, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a cerut celorlalte state să nu intervină în Ucraina. Aici, la Kiev, sute de mii de manifestanţi protestează împotriva încălcării drepturilor civile şi a deciziei guvernului de a renunţa la semnarea unui acord de comerţ liber cu UE. Însă de lupta lor depinde succesul lui Putin în a extinde influenţa economică a Rusiei asupra fostelor republici sovietice, pe care vrea să le includă într-o uniune vamală în care va fi jucătorul dominant, a explicat pentru Bloomberg Tim Ash, economist-şef la Standard Bank Group.

„Pentru Putin, Ucraina este marele meci cu UE, premiul cel mare. Apropierea acesteia ar recrea o parte mare din URSS în zona de influenţă comercială a Rusiei“, a spus Ash.

Putin se foloseşte de resursele energetice ale ţării pentru a lega de Rusia Ucraina, Armenia, Kazahstan şi Belarus, după două decenii de avans al Occidentului în regiune. Ucraina, teritoriul de tranzit a jumătate din livrările de gaze către Europa ale grupului rus Gazprom, este dependentă energetic pe gazul scump pe care i-l vinde Rusia şi depinde de indulgenţa Moscovei în reducerea preţurilor pentru a evita colapsul financiar. Preşedintele Ucrainei Viktor Ianukovici caută ajutor în China, dar până acum nu s-au arătat şanse de succes.

 

Moldova nu s-a lăsat impresionată de blocarea exporturilor de vinuri, dar Armenia a preferat securitatea armată a Rusiei

În războiul diplomatic cu Rusia, Europa a înregistrat două victorii, dar mici. Moldova şi Georgia au parafat săptămâna trecută acorduri de asociere cu UE, dar acestea sunt economii mici. Moldova, căreia Rusia îi refuză vinurile, a fost ameninţată de Moscova că va îngheţa în această iarnă dacă va parafa acordul. Economia Moldovei se bazează mai ales pe agricultură şi pe exporturile către pieţele estice, printre care Rusia şi Ucraina. Bruxellesul a promis în schimb că va renunţa la vize pentru moldoveni.

Două ţări estice sunt pierdute pentru UE. În noiembrie 2011, preşedinţii din Kazahstan şi Belarus au semnat acorduri cu Rusia pentru lansarea Uniunii Eurasiatice, pe care vor s-o transforme într-o piaţă complet operaţională până în 2015.

De asemenea, Armenia a întors spatele Europei, decizie anunţată de Putin ca pe o victorie diplomatică a Rusiei. Alegerea Armeniei este de înţeles. Rusia este cel mai mare partener comercial al acestei ţări, iar comerţul bilateral a crescut puternic în ultimii ani, cu 22% doar anul trecut.

Rusia este, de asemenea, cel mai mare investitor străin al Armeniei, anul trecut investiţiile situându-se la trei miliarde de dolari – PIB-ul ţării este de doar 10 miliarde dolari. Din perspectiva Rusiei, decizia Erevanului de a intra în uniunea ei vamală este importantă mai mult din punct de vedere politic decât economic, potrivit Euractiv. Experţii scot în evidenţă că Rusia are o putere şi mai mare asupra Armeniei deoarece ea stabileşte preţul combustibililor şi prin miile de soldaţi ruşi încazarmaţi în Armenia şi garanţiile de pace pe care le dă în conflictul armeno-azer asupra teritoriilor Nagorno-Karabah. Prin urmare, îndepăr­tarea de Rusia ar însemna pentru Armenia război cu vecinul mult mai bogat, Azer­baidjan. Armenia a negociat timp de patru ani un acord de asociere cu UE. Un diplomat al UE a atras atenţia că Armenia a negociat cu bună credinţă cu Bruxellesul şi „nici măcar ei nu se aşteptau la presiuni atât de mari din partea Rusiei“.

„Armenia a fost încolţită şi forţată să intre în uniunea vamală, care nu este în interesul ei şi nici în cel al regiunii. Moldova este blocată, Ucraina este sub asediu, Azerbaidjan se confruntă cu presiuni extraordinare, iar Georgia este ocupată. De ce? Pentru că un vechi imperiu încearcă

să-şi recucerească graniţele pe care le-a pierdut“, descria în septembrie situaţia preşedintele georgian Mihail Saakaşvili. Armata rusă controlează în prezent 20% din teritoriul georgian, potrivit Al Jazeera.

 

Azerbaidjanul are o economie suficient de puternică pentru a-şi permite să concureze cu Rusia pentru piaţa europeană

Dacă din acest război rece se remarcă vreun stat, acela este Azerbaidjanul, o ţară independent economic şi mai ales energetic care a ajuns să concureze cu Rusia la exportul de gaze către Europa. Preşedintele ţării Ilham Aliyev nu crede că ţara sa ar avea prea multe de câştigat nici dacă se alătură pieţei comune europene şi nici dacă intră în uniunea vamală a Rusiei.

„Situaţia economică a Azerbaidjanului este mai degrabă stabilă, avem rezerve valutare suficiente, o economie diversificată, autosuficienţă economică şi suntem bogaţi în resurse naturale. Nu vedem niciun be­neficiu pentru noi în integrarea în uniunea vamală sau în piaţa unică“, a afirmat Aliyev.

Companiile azere investesc activ în străinătate, doar pentru Turcia fiind avute în plan proiecte de 17 miliarde de dolari. Companiile sunt prezente activ şi în Georgia şi Ucraina şi au început să investească şi în Elveţia şi România, unde SOCAR a deschis mai multe benzinării. Mai mult, afacerile azere vor să se extindă şi în Rusia, în sectorul imobiliar, în cel agricol şi pe burse.

Rusia este conştientă că Azerbaidjanul nu are nevoie de uniunea ei vamală deoa­rece economia este focusată pe energie. În schimb, Moscova speră la Turcia, un stat cu o industrie prelucrătoare puternică.

„Cred că dacă va fi ca Azerbaidjan să se alăture uniunii vamale, Turcia o va însoţi, dar aceasta nu se va întâmpla prea curând din cauza naturii economiei azere“, a afirmat Serghei Markov, un diplomat rus de rang înalt.

 

Rusia vrea să cadă la pace cu Europa în războiul gazelor, dus pe teritoriu european

Dacă pe plan diplomatic UE nu reuşeşte să respingă presiunile Rusiei, în defensivă pe propriul teritoru înregistrează victorii cotra monopolului rus al exporturilor de gaze Gazprom. Colosul rus caută să cadă la pace cu Comisia Europeană pentru ca aceasta să nu-l pedepsească pentru că a abuzat de poziţia dominantă pe piaţă, mai ales în Europa de Est, scrie Financial Times. Acţiunile CE pun în pericol chiar modelul de afaceri al Gazprom în Europa.

Şeful Gazprom, Alexander Medvedev a declarat pentru publicaţia britanică că grupul, guvernul rus şi CE au convenit să „încerce să găsească împreună o soluţie acceptabilă“ pentru toţi, iar această soluţia ar putea veni în trei sau patru luni.

De asemenea, CE a stabilit că acordurile bilaterale pentru construcţia gazoductului rusesc South Stream, încheiate între Rusia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Grecia, Slovenia, Croaţia şi Austria, încalcă legislaţia UE şi trebuie renegociate de la zero. Din perspectiva legislaţiei UE, prima problemă este că Gazprom, producător şi furnizor de gaze, nu poate să deţină simultan capacitate de producţie şi reţeaua de distribuţie. Apoi, trebuie asigurat un acces nediscriminatoriu al unor terţi la conductă, astfel încât grupul rusesc să nu aibă dreptul exclusiv al livrărilor. În al treilea rând trebuie modificată structura tarifelor.

 

Pentru Rompetrol, una dintre cele mai mari companii din România, Ucraina este piaţa pe care-şi trimite 16% din exporturi

Pentru Rompetrol Rafinare (RRC), companie controlată de grupul kazah KazMunaiGas, piaţa ucraineană a fost în primele nouă luni din an locul de desfacere pentru circa 150.000 de tone de carburanţi produşi de rafinăria Petromidia, catitate ce reprezintă 16% din exporturile unităţii de la Năvodari în aceeaşi perioadă. Cifra de afaceri a subsidiarei Rompetrol Ucraina a fost de 190 milioane de dolari (140 milioane de euro) în primele nouă luni din an.

Ucraina este dependentă de combustibilul din import cu toate că deţine şase rafinării de ţiţei. Însă gradul lor de utilizare s-a redus de la circa 49% în 2004 la aproximativ 11% în 2012, an în care au procesat doar 4,7 milioane de tone de ţiţei, în timp ce cererea totală pe piaţă s-a ridicat la 13 milioane de tone, precizează reprezentanţii companiei Rompetrol, care citează un studiu din luna septembrie 2013 al firmei de consultanţă Wood Mackenzie. Radu Bostan

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 06.12.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO