Financial Times scrie că accelerarea inflaţiei va lăsa BCE prinsă între a le face pe plac nemţilor care cer dobânzi mai mari şi a-i asigura pe investitorii temători că deocamdată nu intenţionează să-şi reducă şi mai mult programul de achiziţii de obligaţiuni.
„Pentru cei care pun bani deoparte, combinaţia dintre inflaţia în creştere şi dobânzile zero reprezintă o distrugere dramatică a valorii economiilor lor. Devine şi mai urgentă necesitatea stopării unor acţiuni şi mai neconvenţionale ale băncii centrale“, spune Wolfgang Steiger, secretarul general al consiliului economic al partidului Uniunea Creştin-Democrată al cancelarului Angela Merkel. Tot din Germania, cea mai mare economie a Europei, vine vestea că şomajul a scăzut anul trecut la cel mai redus nivel de după reunificarea ţării. Şi, în pofida riscurilor economice, analiştii se aşteaptă ca Germania să creeze sute de mii de noi locuri de muncă în 2017, scrie Handelsblatt.
Pe de altă parte, şi numărul locurilor de muncă vacante a atins un nivel record la sfârşitul anului trecut. Iar peste 400.000 de refugiaţi din Germania nu şi-au putut găsi de lucru, notează Spiegel, care citează o analiză oficială. În perioada decembrie 2015 - noiembrie 2016 doar 34.000 de imigranţi din ţări noneuropene au reuşit să intre pe piaţa muncii din Germania, în condiţiile în care în această ţară au intrat de când a început criza refugiaţilor aproape un milion de imigranţi, după unele calcule. Aproximativ 406.000 de refugiaţi sunt înregistraţi de autorităţi ca fiind în căutarea unui loc de muncă. Circa 160.000 sunt înregistraţi ca şomeri.
Tot în ceea ce priveşte şomajul, din Spania, una din ţările unde criza a lovit cel mai dur, a venit vestea că angajatorii au făcut în 2016 mai multe angajări decât oricând după prăbuşirea pieţei imobiliare în urmă cu zece ani. FT scrie că această evoluţie subliniază rezistenţa revenirii economiei acelei ţări, una dintre cele mai mari din zona euro. Guvernul a raportat că 1,7 milioane din cele 3,5 milioane de locuri de muncă pierdute în recesiune au fost recuperate. Numărul de angajaţi înregistraţi a urcat cu 540.655 anul trecut, în timp ce numărul şomerilor s-a redus cu 390.534, cel mai abrupt declin de când astfel de statistici sunt publicate.
Dar tot acest optimism nu reuşeşte să ascundă un efect dramatic al crizei: şomajul de lungă durată. Unu din patru şomeri din Spania nu mai are loc de muncă de mai bine de patru ani, aminteşte FT. Iar autorităţile abia au început să ia măsuri concrete de combatere.
„Combaterea şomajului de termen lung începe să devină o prioritate în Europa. Provoacă nu doar un enorm stres economic şi emoţional celor afectaţi, dar probabil va avea şi un impact mare asupra revenirii“, spune Marcel Jansen, profesor de economie la Universitatea AutÛnoma din Madrid. Problema este, continuă el, că „şomajul pe termen lung ridicat se va transforma în şomaj structural ridicat“. Cu alte cuvinte, chiar dacă economia spaniolă continuă să-şi revină, guvernul va avea probleme în a reduce numărul de şomeri sub un anumit prag, aceasta dacă nu va găsi o cale de a-i face din nou angajabili pe cei care au stat prea mult timp fără loc de muncă.
Prăbuşirea pieţei imobiliare a împins sistemul bancar spaniol în pragul colapsului. Acum băncile şi-au revenit, dar cu un preţ: mii de angajaţi din băncii sunt concediaţi, iar bancherii au dificultăţi în a scăpa de activele neperformante, scrie Euractiv. UE a împrumutat Madridului 41 de miliarde de euro pentru a salva sistemul bancar spaniol în 2012, faţă de circa 50 de miliarde de euro cât a împrumutat Atenei pentru sistemul bancar grecesc.
„Sistemul se apropie de punctul din care lasă în urmă moştenirea crizei“, se arată într-o analiză a FMI. Potrivit calculelor băncii centrale spaniole, mai stricte decât cele ale Autorităţii Bancare Europene (EBA), ponderea în total a creditelor neperformante este de 9,2%, comparativ cu 13,6% în 2013. EBA plasează procentul acestor credite la 6%, cu mult sub nivelurile de 16,4%, 20% şi 47% din Italia, Portugalia şi Grecia. Însă băncile se chinuie să vândă multele proprietăţi executate silit în timpul crizei de la familiile care nu şi-au putut rambursa creditele. Cumpărătorii sunt greu de găsit. Agenţia Moodyís a evaluat la 350 de miliarde de euro valoarea activelor „problematice“ din proprietatea băncilor.
Despre problemele băncilor italiene şi despre pericolele pe care acestea le-ar putea crea nu doar pentru economia italiană, ci chiar pentru integritatea zonei euro s-a scris mult. Cu toate acestea, după cum a remarcat CNBC, acţiunile băncii nou create Banco†BPM (născută din fuziunea Banco Popolare cu Banca Popolare di Milano) au început anul în creştere. Cotaţiile au urcat cu mai mult de 10% marţi. Ieri creşteau cu 5% spre finalul şedinţei de tranzacţionare. Investitorilor pare să li se fi făcut poftă de acţiuni bancare italiene, iar apetitul s-a putea mări curând, cred analiştii. „Unirea acestor două bănci poate fi considerată un efort de a face ordine în ogradă“, spune Robert O'Daly, analist al Economist Intelligence Unit. BMP este a treia bancă în funcţie de mărime din Italia.
Iar în ograda guvernului Italian sunt multe bănci cu probleme. Banca Etruria, Banca Marche şi CariChieti, salvate de stat în 2015, sunt câteva dintre acestea şi ar fi trebuit vândute până în decembrie anul trecut. Însă planurile guvernului de la Roma au fost date peste cap de Comisia Europeană şi de BCE. Vânzarea lor a fost amânată pentru că CE vrea să se asigure că ofertanţii respinşi, printre care fonduri americane specializate în active cu probleme, nu mai sunt interesaţi. Ofertantul câştigător, banca italiană UBI, a condiţionat cumpărarea de înlăturarea creditelor neperformante din bilanţurile băncilor şi de permisiunea de a folosi propriul model de calculare a riscurilor pentru evaluarea activelor cumpărate, potrivit Reuters. Aceasta ar fi a doua oară într-o săptămână în care CE intervine în planurile de salvare bancară ale Italiei. Apoi mai este şi BCE, care a recalculat că Monte dei Paschi, o altă instituţie bancară cu probleme foarte mari, are un deficit de capital de nouă miliarde de euro, în loc de cinci miliarde de euro cât s-a estimat iniţial. Guvernul italian pregăteşte fonduri de 20 de miliarde de euro pentru a-şi ţine sistemul bancar pe linia de plutire.
