Tragedia aeriană din Ucraina ocupă locul şase în topul celor mai grave incidente aeriene, cu doar o poziţie mai sus faţă de doborârea zborului iranian 655, din iulie 1988, de către Marina Americană, scrie Business Insider.
Cele două incidente sunt asemănătoare din câteva puncte de vedere. Avionul operat de Malaysia Airlines a zburat deasupra Ucrainei, aproape de graniţa cu Rusia în timpul unui război civil, în timp ce aeronava Airbus A300 a zburat deasupra unui conflict naval din timpul războiului iraniano-irakian din strâmtoarea Ormuz.
În cazul tragediei recente, rebelii ruşi sunt suspectaţi că ar fi doborât avionul crezând că este un avion folosit pentru transportul de militari ucrainieni, în timp ce în urmă cu aproape 25 de ani, Will Rogers III, capitanul Marinei Americane a confundat aeronava Airbus cu un avion de luptă F-14. Racheta rusă, de tip SA-11, care a doborât avionul malaezian a provocat decesul a 298 de pasageri, dintre care 80 de copii, în timp ce racheta americană SM-2, care a provocat prăbuşirea avionului iranian, a ucis 290 de pasageri, dintre care 66 de copii. În urma accidentului de săptămâna trecută, ofialii ruşi au încercat să arunce vina asupra statului ucrainian, iar în 1988, oficialii americani au încercat să blameze pilotul din Iran pentru tragedie.
La scurt timp de la prăbuşire, Iranul a cerut Consiliului de Securitate al ONU să cenzureze SUA pentru “actul infracţional” comis împotriva zborului Iranian 655. Preşedintele la acea vreme, Georghe H. W. Bush, care urma să-i ia locul predecesorului Ronald Reagan, a declarat în timpul campaniei: “Nu îmi voi cere niciodată scuze în numele SUA, indiferent de circumstanţe”.
Statul american a avut nevoie de opt ani pentru a oferi compensaţii familiilor victimelor. În 1996 preşedintele Bill Clinton şi-a exprimat “regretul profund” pentru accidental aviatic şi a oferit compensaţii guvernului Iranian de 131,8 milioane de dolari, dintre care 61,8 milioane de dolari au mers către familiile victimelor. Astfel, Teheranul a acceptat să renunţe la acuzaţiile aduse SUA.
În ciuda retragerii acuzaţiilor, o mare parte dintre iranieni au continuat să creadă că doborârea avionului a reprezentat un plan premeditat al statului american. Iranieni considerau că este aproape imposibil ca Marina Americană să confunde aeronava, luând în considerare tehnologiile de care dispunea.
Chiar dacă situaţia aeronavei prăbuşite în Ucraina nu trebuie să urmeze neapărat cursul evenimentelor din ’88, există multe asemănări între cele două evenimente, ceea ce ar sugera că Putin ar putea fi găsit vinovat în cele din urmă, sau ar putea rămâne doar nişte lecţii pentru viitor.
America ar fi ieşit din incidentul produs în ’88 cu o imagine mai bună, dacă preşedintele Reagan sau George H.W. Bush ar fi recunoscut vina Statelor Unite ale Americii şi ar fi compensat victimele imediat după producerea accidentului. Dacă Rusia se află într-o situaţie similară, Putin ar face bine să-şi recunoască vina.
Putin sau oricine ar fi lansat racheta ar trebui să răspundă de faptele sale, aşa cum Reagan şi echipa crucişătorului Vincennes, care a lansat racheta împotriva avionului iranian, ar fi trebuit să o facă.
