UE esta martoră la două mişcări puternice de independenţă, similare ca scop, dar diferite ca mod de acţiune. Acestea ar putea redesena harta Europei chiar anul acesta. Scoţienii vor vota pe 18 septembrie într-un referendum pentru sau contra unei independenţe negociate cu Londra a Scoţiei, iar locuitorii din Catalonia, cea mai bogată regiune autonomă spaniolă, se vor duce pe 9 noiembrie la o „consultaţie publică“ deoarece referendumul pentru independenţă le este interzis.
Până la un anumit punct, drumurile spre independenţă sunt comune. Majoritatea politicienilor din ambele regiuni au orientare politică de stânga şi se opun conservatorilor aflaţi la putere în guvernele de la Londra şi Madrid.
De asemenea, vârsta minimă de vot, atât în Spania cât şi în Catalonia, a fost coborâtă de la 18 ani la 16 ani. Însă scoţienii permit oricărui rezident să voteze, pe când catalanii au impus o limită de reşedinţă de minimum un an pentru cetăţenii UE şi trei ani pentru cei din afara UE. Diferenţa esenţială dintre referendumul de independenţă din Edinburgh şi cel din Barcelona estă că Londra a fost de acord ca Scoţia să îşi poată negocia independenţa dacă rezultatul din 18 septembrie va fi în favoarea independenţei. În Spania, autorităţile din Madrid au refuzat orice negociere cu cele din Barcelona şi au avertizat că actuala Constituţie spaniolă interzice secesiunea, iar din moment ce referendumul ar fi ilegal, o „consultare a publicului” va avea loc pe 9 noiembrie, care ar putea fi camuflată de alegeri regionale anticipate, scrie EUObserver.
PIB-ul per capita în Catalonia, regiune care înglobează aproximativ o cincime din avuţia ţării, este de 26.600 de euro, mai mare decât cel al Spaniei de 22.700 de euro. În septembrie 2012, guvernul spaniol a respins cererea din partea autorităţilor catalane pentru un „pact fiscal” care să acorde mai multă autonomie financiară regiunii cu 7,5 milioane de locuitori.
PIB per capita al Scoţiei, regiune cu o populaţie de 5,3 milioane de locuitori, este de 26.200 de euro, mai mic decât cel al Marii Britanii de 28.200 de euro, potrivit datelor pentru 2011 ale Eurostat. Economia Scoţiei ar putea câştiga din producţia de petrol din Marea Nordului, care este deţinută în principal de acţionari străini.
„Nu va exista moneda euro în Scoţia, doar dacă locuitorii vor aproba acest lucru în urma unui referendum separat”, consideră Alyn Smith, reprezentant al Partidul Naţional Scoţian, care se află în fruntea guvernului scoţian. El a dat exemplul Suediei, care a decis să nu adopte moneda euro. Smith a adăugat că partidul său se concentrează pe negocierile cu Westminster, care ar putea pierde o treime din teritoriu.
În Spania, guvernul de la Madrid a refuzat orice negociere cu autorităţile catalane.
„Am propus să organizăm un referendum folosind modelul scoţian, însă am fost refuzaţi de guvernul de la Madrid”, a spus Roger Albinyana i Saigi, secretarul catalan pentru afaceri europene externe.
Perspectiva independenţei Cataloniei a apărut după 2006, „ca rezultat al frustrării” din cauza guvernului central şi a abordării „neo-centraliste” din partea acestuia, consideră Montserrat Guibernau, analist politic la Universitatea din Londra.
„Consecinţa a fost o mobilizare politică care a generat o puternică mişcare de secesiune, cu un impact democratic puternic şi care este în favoarea UE”, a adăugat Guibernau.
