A promis că restructurează statul, dar s-a hotărât prea târziu. În pofida angajamentelor lui premierului Silvio Berlusconi de a adopta reforme şi de a demisiona la sfârşitul lunii, investitorii aruncă Italia în ghearele dobânzilor de peste 7%.
Acesta a fost momentul de la care a plecat deriva pieţelor financiare, deţinătorii de obligaţiuni italiene vrând dintr-odată să scape de expunerea pe Italia. Bursele europene au înregistrat scăderi puternice ieri, de până la 2,7%, iar costurile de împrumut ale Italiei au atins nivelurile la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost nevoite să ceară ajutor financiar internaţional, în condiţiile în care promisiunea controversatului premier italian Silvio Berlusconi de a demisiona nu a reuşit să tempereze temerile pieţelor, scrie presa internaţională.
Randamentele obligaţiunilor italiene scadente la 10 ani au depăşit valoarea de 7,4%, prag la care costurile de împrumut sunt considerate ca fiind nesustenabile.
De asemenea, euro a coborât pe pieţele europene cu 2% faţă de moneda americană, la 1,3631 dolari.
Datoria publică a Italiei, stat a cărui economie stagnează şi-şi pierde constant din competitivitate, este de 1.900 mld. euro, de circa cinci ori mai mare decât a Greciei, scrie The Telegraph. Open Europe, un think tank din Londra, a estimat că Italia are nevoie de lichidităţi în valoare de 825-907 mld. euro în următorii ani. Suma poate fi detaliată astfel:
Italia are datorii în valoare de 173,3 mld. euro care ajung la maturitate până la sfârşitul anului. Între 2011 şi 2014 datorii în valoare de 656,4 mld. euro ajung la maturitate. Ieri, Open Europe preconiza că Italia trebuie să strângă 28 mld. euro în plus în următorii trei ani pentru a-şi plăti datoriile la o dobândă de 6,7%. Ieri costurile au crescut. Open Europe a calculat că la un punct procentual în plus, deci dacă randamentele ajung la 7,7%, Italia va fi forţată să găsească 38 mld. euro în plus în următorii trei ani, 78 mld. euro în următorii cinci ani şi încă 313 mld. de euro pentru a-şi rostogoli întreaga datorie publică.
Cine are de câştigat din creşterea randamentelor obligaţiunilor italiene şi cât? Luând în considerare o dobândă de 7% plătită la o datorie de 1.900 mld. de euro ar rezulta un câştig de 133 mld. euro. La un randament de 2%, apropiat de cel al SUA sau al Marii Britanii, câştigul ar fi de 38 mld. euro. Din diferenţă reiese un câştig de 260% pentru cei care speculează cu obligaţiunile italiene la actualul nivel al randamentelor. Băncile europene străine cu cea mai mare expunere la datoria suverană a Italiei sunt BNP Paribas (28 mld. euro), Dexia (16 mld. euro) şi Commerzbank (11,7 mld. euro), potrivit datelor BIS pentru anul trecut.
FMI a estimat în aprilie că o proporţie de 47% din datoria guvernamentală italiană de anul trecut era deţinută în străinătate.
Băncile cu sediul în Italia deţineau la sfârşitul lunii mai instrumente finaciare ale guvernului de la Roma de 192 mld. euro. În primul trimestru deţineau astfel de titluri de 589 mld. euro în numele clienţilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
