Preţul ţiţeiului destinat pieţei americane a picat cu 69%, de la 31,82 de dolari pe baril în noiembrie 1985 la 9,75 dolari pe baril în aprilie 1986, perioadă în care Arabia Saudită, refuzând să-şi reducă producţia pentru a scumpi combustibilul, a inundat piaţa. Preţurile nu şi-au recuperat pierderile până în 1990.
În prezent, cotaţiile sunt cu 57% sub nivelurile din iunie, iar membrii Organizaţiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) spun că vor lăsa preţurile să se scufunde şi mai mult. Creşterea cotaţiilor din anii ’70 a dus la dezvoltarea câmpurilor petrolifere din Marea Nordului şi din Alaska. Tot atunci, membrii OPEC şi-au mărit capacitatea de producţie, forţând astfel Arabia Saudită să diminueze livrările când cererea a încetinit. În anii ’80, Arabia Saudită „s-a săturat ca alţi membri să trişeze şi pur şi simplu au spart robinetele“, a explicat Walter Zimmerman, analist la United-ICAP. El a prezis reducerea preţurilor care a început anul trecut. După căderea preţurilor, „saudiţii şi-au pierdut curajul şi şi-au reluat rolul celui care face regulile jocului. Dacă n-ar fi făcut aceasta, nu am mai fi văzut revoluţia şistului de astăzi, iar producţia din Marea Nordului ar fi semnificativ mai mică deoarece investiţiile ar fi fost mai mici“, a adăugat Zimmerman.
Investiţiile în capacităţi noi de producţie au crescut în condiţiile în care preţul mediu al barilului de petrol s-a situate la 95,7 dolari în perioada 2011-2013. Utilizarea forajelor orizontale şi a fracturării hidraulice a deschis accesul la hidrocarburile prinse în straturile de şist, ceea ce a dus la creşterea producţiei americane de petrol la maximul ultimelor trei decenii. De asemenea, producţia Rusiei a marcat luna trecută recordul perioadei post-sovietice, iar Irak a exportat în decembrie cel mai mult petrol de după anii ’80.
