Business Internaţional

Italia, următoarea mare problemă a Europei: rezistenţă la reforme, falimente mari, o furtună politică şi un euro care-i face rău

Papa Francisc este unul dintre clienţii de marcă ai transportatorului aerian italian Alitalia.

Papa Francisc este unul dintre clienţii de marcă ai transportatorului aerian italian Alitalia.

Autor: Bogdan Cojocaru

03.05.2017, 20:00 2701
Cu Emmanuel Macron pe cale să devină preşedintele Franţei, punând astfel capăt pericolului ca euroscepticismul să ajungă la conducerea celei de-a doua economii ca mărime din zona euro, a venit vremea ca publicul să-şi mute atenţia peste Alpi.

Banca Centrală Europeană este foarte atentă la ce se întâmplă acolo. Luna trecută, instituţia a cumpărat prin programul său de achiziţii de active mai multe obligaţiuni italiene, dar şi franţuzeşti, decât îi permit propriile reguli, probabil pentru a ţine în lesă pieţele în vremuri tensionate de politică, potrivit Reuters. 

În Italia este pe cale să se nască o furtună economică şi politică şi nu sunt semne că cineva o poate opri, notează Bloomberg.

Recentul faliment al Alitalia, operatorul aerian fanion al acestei ţări, este doar unul dintre tunetele care anunţă furtuna. Bailouturile bancare tulbură de mult timp liniştea.

Problemele economice ale Italiei sunt în multe feluri mai grave decât cele ale Franţei. Datoria publică se situează la aproape 133% din PIB, faţă de 96% din PIB cât este în cazul Franţei. Ultima dată când Italia a crescut mai rapid decât Franţa a fost în 1995. Ambele ţări se chinuie să se menţină competitive internaţional, însă productivitatea Franţei a crescut cu aproape 15% din 2001, pe când cea a Italiei a stagnat. PIB-ul italian raportat la termeni reali este chiar mai mic decât era în urmă cu un deceniu. Rata şomajului trece de 11%. Este posibil ca această evoluţie slabă să aibă de-a face cu euro. Este plauzibil ca economia să fie acum într-o situaţie mai bună dacă Italia şi-ar fi păstrat moneda proprie, cu ajutorul căreia ar fi avut un curs propriu de schimb şi politică monetară, unelte folositoare în îmbunătăţirea competitivităţii economice, notează Il Sole 24 Ore.

Între timp, situaţia de pe scena politică merge din rău în mai rău. Mişcarea 5 Stele, o forţă populistă care ar vrea un referendum privind statutul Italiei de membru al zonei euro, are scoruri mari în sondajele de popularitate şi în prezent concurează umăr la umăr cu Partidul Democrat, formaţiune de centru stânga. Este puţin probabil ca alegerile generale, programate pentru primăvara următoare, să livreze un câştigător clar. De fapt, sunt şanse, dar mici, ca rezultatul să fie un guvern eurosceptic dacă Mişcarea 5 Stele atrage suficiente voturi şi formează o alianţă cu radicalii antieuro Liga Nordului.

Eurofilii italieni sunt ocupaţi cu căutarea unui Macron italian, cineva care poate oferi un remediu liberal problemelor economice şi poate lupta în acelaşi timp contra curentului „Italeave“, sau „Italexit“. Investitorii ar prefera un astfel de personaj, aşa cum îl preferă şi pe Macron. Candidatul lor este, deocamdată, fostul premier Matteo Renzi, care a câştigat recent şefia partidului său, deşi a promis că va renunţa la politică dacă pierde un referendum pentru o reformă constituţională - pe care l-a pierdut anul trecut.

El are 42 de ani, adică este cu trei ani mai mare decât Macron, însă încălcarea promisiunii i-a redus popularitatea. Renzi susţine că este pro-UE, dar nu pierde niciodată oportunitatea de a contra Bruxelles-ul, mai ales pentru că acesta ar impune austeritate.

Din toamnă BCE ar putea să înceapă să-şi încetinească achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale. Perspectiva unor instabilităţi politice la Roma i-ar putea speria pe investitori, ceea ce va pune sub semnul îndoielii sustenabilitatea datoriei italiene.

Italia are nevoie de creştere pentru a rezolva problema datoriei, şi mai ales pe cea a creditelor toxice care anemiază sistemul bancar, iar pentru creştere are nevoie de reforme, economice şi politice. Turbulenţele politice sunt incompatibile cu reformele.

Pieţele de finanţare sunt sensibile la problemele Italiei. Nervozitatea este accentuată de incertitudinile legate de sănătatea băncilor italiene, intoxicate cu credite neperformante de 360 de miliarde de euro. Recent, agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings a retrogradat ratingurile băncilor UniCredit, Intesa Sanpaolo, Credito Emiliano şi Mediobanca ca urmare a înrăutăţirii perspectivei calificativului suveran al Italiei. Comisia Europeană a nunţat marţi că a aprobat vânzarea de către statul italian a băncilor Banca Marche, Nuova Banca Etruria şi Nuova Carichieti, salvate de guvern în 2015. Cumpărătorul este UBI Banca, unul dintre cele mai mari grupuri bancare italiene.

Acum a venit şi falimentul Alitalia. Când compania a falimentat prima dată, în 2008, guvernul a intervenit cu bani de la buget, iar Papa Benedict, un client fidel, cu o binecuvântare, scrie The New York Times. Şase ani mai târziu, Alitalia a intrat din nou în picaj din cauza poverii datoriilor, iar statul a intervenit să salveze operatorul aerian.

Marţi, compania a cerut din nou falimentul, dar de această dată sunt semne că guvernul, şi italieni, s-au săturat să cheltuiască bani pentru salvarea companiei. Renzi a promis că dacă va fi ales va găsi o soluţie. Alitalia, unul dintre cei mai mari angajatori, i-a costat deja pe plătitorii italieni de taxe şapte miliarde de euro în zece ani.

Guvernul a acceptat marţi falimentul, iar Alitalia va fi pusă sub administrare specială, specialiştii având termen 180 de zile să gasească un plan de salvare, să vândă compania sau să o trimită spre lichidare. Bloomberg scrie că şansele de a găsi cumpărători sunt reduse.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO