Jamie Dimon a contribuit la „asamblarea“ Citigroup şi a repetat mai apoi experimentul cu JPMorgan Chase. El este responsabil cu ascensiunea a două dintre cele mai mari bănci din lume, iar munca sa l-a făcut şi extrem de bogat, aducându-i statutul de miliardar, neobişnuit în lumea bancherilor, scrie Bloomberg.
Valoarea acţiunilor JPMorgan se apropie de maximul înregistrat vreodată, ceea ce duce averea netă a lui Dimon la aproximativ 1,1 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. Averea derivă dintr-o participaţie cu o valoare de 485 milioane de dolari deţinută la JPMorgan, unde Dimon este CEO de la sfârşitul anului 2005, şi dintr-un portofoliu de investiţii începute pe baza sumelor obţinute din vânzări de acţiuni Citigroup.
Statutul lui Dimon este unul neobişnuit pentru că, exceptându-l pe fostul său mentor Sanford „Sandy“ Weill, puţini manageri de bancă acumulează o avere atât de mare. Majoritatea miliardarilor din industria financiară pun bazele unor companii sau firme de investiţii, cum este cazul magnatului George Soros, cu o avere de 28,5 mld. dolari, sau cofondatorul Blackstone Group Steve Schwarzman, cu 13,4 mld. dolari.
În vârstă de 59 de ani, Dimon are o abordare diferită. Refuzând poziţii oferite de mai multe firme, printre care şi Goldman Sachs, i s-a alăturat lui Weill la American Express în 1982.
Cei doi au câştigat mai târziu controlul asupra Commercial Credit din Baltimore, lansându-se într-o serie de preluări care au accelerat procesul de consolidare în cadrul industriei, culminând cu crearea în 1998 a Citigroup, cea mai mare companie de servicii financiare la acea vreme.
„M-am alăturat lui Sandy Weill când am terminat şcoala de business şi nu regret acest lucru“, a declarat Dimon.
Un newyorkez extrem de deschis, Dimon a fost mâna dreaptă a lui Weill în ceea ce priveşte fuziunile încheiate şi şi-a asumat roluri din ce în ce mai importante la companiile ţintă, de la preşedinte al Primerica la CEO al Smith Barney şi preşedinte al Citigroup, devenind cunoscut pentru reducerile de costuri şi integrarea sistemelor.
Îndepărtat de Weill în 1998, Dimon a vândut 2,3 milioane de acţiuni Citigroup după exit, acumulând o sumă brută estimată la 110 milioane de dolari. Adunând suma netă obţinută din această vânzare şi alte vânzări de acţiuni cu dividende şi suma de aproximativ 115 milioane de dolari reprezentând salariul din 1991 ar rezulta aproximativ 540 milioane de dolari, potrivit Bloomberg.
Dimon a devenit în anul 2000 CEO al Bank One din Chicago, căruia i-a consolidat bilanţul şi profitul şi pe care l-a vândut mai apoi către JPMorgan. Bancherul a preluat funcţia de CEO al companiei rezultate la sfârşitul anului 2005 şi mai apoi şi pe cea de preşedinte. Banca a absorbit instituţii slăbite în timpul crizei financiare şi până în anul 2011 a devansat cu mult Citigroup şi Bank of America, devenind cea mai mare instituţie de credit din SUA după active.
Sub conducerea lui Dimon, JPMorgan a devenit ceea ce majoritatea analiştilor consideră a fi cel mai bine administrată dintre băncile universale. Spre deosebire de rivalele sale, JPMorgan şi-a menţinut profitabilitatea în timpul crizei şi a generat câştiguri record în patru din ultimii cinci ani.
Acţiunile băncii au avansat cu 66% de la sfârşitul lui 2005, în timp ce indicele S&P 500 a pierdut 22% în aceeaşi perioadă.
Dimon deţine 6,1 milioane de acţiuni JPMorgan evaluate la aproximativ 404 milioane de dolari, cât şi 3,2 milioane de opţiuni cu o valoare de peste 80 milioane de dolari.
Activele imobiliare ale lui Dimon includ o locuinţă în Westchester şi apartamente în Park Avenue evaluate la 32 milioane de dolari.
Din cauza averii sale - a primit 20 de milioane de dolari pentru 2014 - şi a criticilor aduse autorităţilor de reglementare şi adversarilor, Dimon a devenit ţinta celor care militează împotriva inegalităţii veniturilor şi condamnă existenţa băncilor „too-big-to-fail“.
Dimon este cel mai ferm apărător al industriei sale, argumentând în mod repetat că megabăncile sunt sigure decât firmele mai mici. Deşi performanţa JPMorgan pe durata crizei îi susţine cazul, compania a acumulat din perioada crizei 36 miliarde de dolari sub formă de costuri legale şi şi-a recunoscut vinovăţia într-un caz de încălcare a legislaţiei antitrust luna trecută.
