Business Internaţional

Lumea intră într-un tărâm necunoscut: Dobânzile negative, speranţa băncilor centrale că încă mai au cu ce lupta contra recesiunii şi seminţele apocalipsei pentru pesimiştii de serviciu

Lumea intră într-un tărâm necunoscut: Dobânzile...

Autor: Bogdan Cojocaru

28.09.2015, 20:29 3721

Într-o lume care înclină încet-încet spre dobânzi negative, adică spre un mediu încă neexplorat complet în care în teorie oamenii sau investitorii sunt plătiţi să se împrumute dar plătesc pentru a-şi ţine economiile la bănci, experimentele deocamdată încurajatoare ale Suediei şi scenariile apocaliptice ale unor specialişti oferă imagini contrastante ale viitorului.

În SUA, cel puţin un membru al comitetului de politică monetară al Rezervei Federale a vehiculat la cea mai recentă şedinţă ideea ca banca să coboare dobânda pentru fondurile de refinanţare sub zero anul acesta şi următorul. În prezent, dobânzile sunt aproape de zero. 

Doi dintre cei mai cunoscuţi pesimişti de serviciu din City-ul londonez cred că Fed va tăia curând dobânzile şi le va aduce în teritoriul negativ. În Marea Britanie, econo­mistul-şef al Băncii Angliei, Andy Haldane, a explicat că instituţia s-ar putea să fie nevoită să împingă dobânzile sub zero pentru a „respinge“ următoarea recesiune. Haldane este unul dintre cei nouă oameni care stabilesc politica monetară a Băncii Angliei.

Banca Centrală Europeană a dus deja de anul trecut dobânda la depozite sub zero pentru a lupta contra deflaţiei (cea de referinţă pentru operaţiunile de refinanţare este de 0,05%). Elveţia şi Danemarca au şi ele politici cu dobânzi negative. La cea mai recentă şedinţă, Banca Naţională a Elveţiei a indicat că va ţine referinţa pentru creditele interbancare negativă în viitorul previzibil. Banca, gardianul unei economii depedente de exporturi, încearcă să contracareze efectele francului supraevaluat.

 

Studiu de caz: Suedia

Experimentele Suediei cu dobânzile mai mici de zero au schimbat modul în care şefii băncilor centrale văd lupta cu recesiunea, scrie The Telegraph. În Suedia, dobânzile de referinţă pentru împrumuturile reciproce ale băncilor sunt negative. 

Ideea tradiţională spune că pentru a stimula creşterea economică, banca centrală poate reduce dobânzile, făcând împrumuturile mai ieftine. Bani ieftini înseamnă cheltuieli mai mari şi investiţii mai multe, adică stimul economic. Pentru că se pot împrumuta ieftin, băn­cile nu ar mai avea nevoie de finanţare prin depozitele clienţilor şi ar reduce dobânzile şi acolo. În aceste condiţii, clienţii ar fi astfel încurajaţi să chel­tuiască şi descurajaţi să economi­sească. Însă, în teorie, există o limită pentru cât de jos pot coborî dobânzile, limita la care deponenţii plătesc pentru a-şi ţine banii la bancă. În acest caz, oamenii ar fi încurajaţi să-şi retragă banii din bănci şi să-i păstreze acasă sub formă de cash, ceea ce mai degrabă încetineşte economia în loc să o stimuleze.

Având în vedere această teorie, ceea ce se întâmplă în Suedia nu ar trebui să fie posibil. Dobânzile pentru depozite au urmat traiectoria descen­dentă în teritoriul negativ a dobânzii de politică monetară. Însă în loc să păstreze banii „la saltea“, suedezii şi-au lăsat banii în bănci sau i-au cheltuit. Suedia este prima ţară care în actualul ciclu economic a început să experi­menteze cu dobânzile negative.

Ţara are rate ridicate de economisire (pe locul trei în lumea dezvoltată, potrivit datelor OCDE) şi, în pofida ratelor sănătoase de creştere economică, există încă suficiente slăbiciuni care să prevină supraîncălzirea. Rata şomajului, de peste 7%, este neobişnuit de ridicată pentru o ţara avansată, peste nivelul anterior crizei. Banca centrală, Riksbank , se luptă cu deflaţia încă din 2012 – în august indicatorul era la -0,2%, ţinta fiind de 2%.

Cu o revenire anemică şi politică monetară din ce în ce mai relaxată în zona euro, şi cu krona, moneda suedeză, în apreciere faţă de euro (o monedă puternică înseamnă exporturi scumpe, necompetitive, şi importuri ieftine, deci deflaţie), Banca Suediei n-a avut altă opţiune decât să coboare dobânzile sub zero.

Mulţi analişti cred că Riksbank va continua să reducă dobânda anul acesta, poate la 0,5%, de la 0,3% în prezent. Problema este de a nu lovi pragul la care situaţia scapă de sub control. Analiştii de la Barclays spun că acest prag este de -3%, ceea ce sugerează că şefii băncilor centrale au spaţiu destul să coboare dobânzile. Însă Barclays este o bancă, iar banii ieftini pe care i-ar primi de la băncile centrale i-ar folosi.

Fondurile de pensii ar fi printre primii clienţi care abandonează băncile dacă situaţia devine prea dureroasă, dacă sunt taxate prea mult pentru a-şi ţine banii în depozite. O soluţie pentru a preveni ca situaţia să scape de sub control este de a răpi deponenţilor orice altă posibilitate de refugiu. O idee în acest sens este abolirea cashului şi a fost vehiculată de economistul şef al Băncii Angliei. Suedia este ţara în care până şi vânzătorii ambulanţi de reviste, adesea o deghizare pentru cerşetori, acceptă carduri de credit, este ţara unde cashul este cel mai puţin folosit. Însă spre deosebire de Suedia, în Marea Britanie obsesia pentru cash pare că se intensifică.

 

SUA, unde datoria este rege

Scott Matusow; fondatorul firmei de consiliere financiară Stock Matusow, crede că Fed va suplimenta şi mai mult lichiditatea din sistem prin QE4 şi în cele din urmă va duce  dobânda fondurilor de refinanţare sub zero, de la 0-0,25% în prezent, pentru că este constrânsă de dogma economică pe care a ales-om, cea keynesiană. El se aşteaptă ca înainte ca Fed să facă un astfel de pas, bursele vor avea o urcare abruptă, la niveluri record, urmată de un crash uşor, pentru “a lăsa aerul să scape din bulă“.

Economia va cunoaşte o fosrte scurtă perioadă de boom, în parte datorită creditului extrem de uşor de obţinut, scrie Matusow într-o analiză publicată în The Seeking Alpha. Speculatorii de pe bursele de acţiuni şi marile firme de trading de mare frecvenţă vor fi plătiţi pentru a-şi da banii cu împrumut. Rata de discount a Fed se va reduce considerabil, încurajând achiziţionarea a şi mai multor active “junk“. Creditarea interbancară va exploda, la fel şi datoria, atât cea publică, cât şi cea privată.

Pentru că nu sunt create locuri de muncă reale, de calitate, omul de rând va acumula şi mai multe datorii, iar pentru el readucerea la normal a dobânzilor negative va fi vătămătoare.

Deoarece pieţele activelor financiare „derivate“ sunt slab reglementate, este de aşteptat să ia amploare investiţiile prost orientate, creşterea capitalului prin datorii, asumarea unor riscuri mai mari şi mai multă euforie datorită isteriei provocate de doza supremă de politică monetară ultrarelaxată. După acest stadiu, Fed va rămâne fără muniţie iar economia expusă la eventualele crize financiare sau economice.

În cele din urmă dobânzile negative vor distruge întregul sistem financiar, şi încă mai devreme decât ar crede mulţi. Pe scurt, în SUA dobânzile negative ar provoca euforie la început, apoi probleme de durată. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO