Giesecke & Devrient, deţinătorul Louisenthal, este una din cele câteva companii care concurează pentru producerea celor 160 miliarde de bancnote tipărite în fiecare an. Deşi băncile centrale deţin de obicei monopolul în privinţa tipăririi monedelor locale, până la 70 miliarde de bancnote sunt tipărite pe materiale produse în sectorul privat, scrie Financial Times. Deşi oamenii au început să se obişnuiască cu plăţile electronice, producţia de bancnote continuă să crească.
Unul din motivele pentru care cash-ul îşi pătrează atractivitatea este legat de declinul economic înregistrat la nivel mondial. Giesecke & Devrient se aşteaptă ca producţia de bancnote să înregistreze o creştere de 5% pe an în „viitorul apropiat“ în pofida creşterilor de două cifre estimate pentru gradul de utilizare a cardurilor şi altor forme de plăţi electronice. „În perioade de criză, cash-ul este 100% de încredere. În situaţii de criză, cererea de cash creşte puternic. Motivul este legat de încrederea în banii reali“, afirmă Ralf Wintergerst, membru al boardului Giesecke & Devrient.
Criza din Grecia demonstrează din plin acest lucru. Valoarea bancnotelor aflate în circulaţie în Grecia atingea 45,2 miliarde de euro la sfârşitul lunii mai, un nivel înregistrat ultima dată în iunie 2012, când temerile legate de un Grexit au băgat băncile în criză.
Datele BCE evidenţiază de asemenea creşteri semnificative ale cererii de bancnote după prăbuşirea Lehman Brothers în 2008. Atractivitatea cash-ului nu este legată numai de crizele financiare. Mai mult de jumătate din plăţile din economiile stabile, avansate, cum este Germania, sunt încă realizate cu cash, iar la nivel mondial procentul este de 80%.
Unul din motivele pentru care oamenii se îndreaptă în masă către bancnote în perioade de criză şi în caz de dezastre naturale este legat de dorinţa de a-ţi plasa averea într-un obiect fizic, concret atunci când lumea din jurul tău devine din ce în ce mai nesigură.
