Alegerile dificile pe care ar trebui să le facă Marea Britanie dacă ar ieşi din Uniunea Europeană vor fi analizate luna aceasta de către o comisie alcătuită de Centrul pentru Reformă Europeană (CRE), organizaţie europeană care are rolul de a eficientiza politicile UE . Pentru parlamentarii britanici care sunt de acord cu o posibilă ieşire din UE, raportul alcătuit de CRE va fi o lectură neplăcută întrucât evidenţiează beneficiile obţinute de statul englez de pe urma statutului de membru al UE, scrie Financial Times.
Analiza CRE evidenţiează faptul că statutul de membru al UE este un “avantaj” pentru economia britanică întrucât a majorat cu 55% nivelul schimburilor comerciale cu celelalte state membre ale UE şi a sporit investiţiile străine directe. În raport se arată că multe dintre beneficiile la care se aşteaptă Marea Britanie de pe urma unei eventuale părăsiri a UE sunt “iluzorii” .
Unele dintre cele mai controversate reguli ale UE, cum ar fi directiva programului de lucru, au avut un efect “marginal” asupra pieţei forţei de muncă.
„O avalanşă de norme europene nu ar modifica perspectivele economice ale Marii Britanii. Ideea că Marea Britanie ar fi mai liberă în afara UE se bazează pe o serie de concepţii greşite”, se mai arată în raport.
Organizaţia europeană a apelat, pentru alcătuirea raportului de 92 de pagini, la contribuţia a 22 de comisari, printre care preşedintele Asociaţiei Bancare Britanice Sir Nigel Wicks, fostul secretar general al Congresului Sindicatelor Europene John Monks, fostul director general al grupului de lobby CBI Richard Lambert.
În cazul în care Marea Britanie ar părăsi Uniunea Europeană, printre opţiunile sale s-ar număra dezvoltarea unei înţelegeri bazate pe acorduri bilaterale cu UE, aşa cum are Elveţia, o uniune vamală de felul celei dintre Turcia şi UE, care presupune eliminarea barierelor tarifare şi netarifare dar şi adoptarea taxelor vamale comune sau dobândirea, cum este cazul Norvegiei, a calităţii de membru al Spaţiului Economic European.
Cu toate acestea, statul englez va trebui să respecte în continuare anumite reguli UE fără a avea posibilitatea de a le influenţa şi ar putea contribui la bugetul UE. Un acord precum cel pe care îl are Norvegia cu UE ar reduce contribuţiile nete cu doar 9%, în timp ce o înţelegere de tip elveţian ar reduce contribuţiile nete cu 55%.
Raportul conchide că singura variantă care ar avea sens ar fi ca Marie Britanie să încheie un acord de liber schimb cu UE şi să semneze cât mai multe înţelegeri bilaterale cu partenerii non-UE. Chiar şi aşa, un acord de liber schimb nu i-ar permite statului englez libertate totală de reglementare întrucât UE va impune anumite condiţii pentru piaţa de muncă, reglementările din domeniul sănătăţii şi al standardelor de siguranţă şi din domeniul concurenţei de pe piaţa britanică.
Încheierea unui acord de liber schimb ar putea fi dificilă chiar şi pentru sectorul serviciilor având în vedere excedentul comercial pe care îl are Marea Britanie cu restul statelor membre în acest domeniu.
