Marea problemă a băncilor centrale din întreaga lume: scăderea dobânzilor şi banii ieftini şi din abundenţă nu înseamnă noi investiţii sau locuri de muncă

21 sep 2015 Autor: Cristian Hostiuc

Pentru câteva ore, joi-noapte, planeta şi-a ţinut respiraţia în aşteptarea deciziei FED privind dobânda-cheie. Decizia de a nu majora dobânda indică însă faptul că economia americană este mai dependentă de ceea ce se întâmplă în restul lumii decât le place responsabililor să arate. Bursele din întreaga lume au reacţionat imediat scăzând la unison, investitorii temându-se că în spatele cifrelor lucrurile sunt destul de proaste

FED - banca centrală americană - a decis la finalul săptămânii trecute să amâne majorarea dobânzilor la dolari fiind îngrijorată de evoluţia economiei mondiale, care nu reuşeşte să absoarbă în investiţii şi locuri de muncă banii ieftini, la o dobândă aproape de zero. Banca Centrală Europeană se confruntă cu aceeaşi problemă, având în vedere că cel mai mare program de injecţii de lichiditate din istoria Europei, de 1.100 de miliarde de euro, încă nu reuşeşte să trezească la viaţă economia burgheză a bătrânului continent. Peste tot în lume există supracapacitate de producţie, prea mulţi jucători, prea multe branduri şi din acest motiv toată lumea reduce preţurile, în încercarea de a supravieţui. Marile companii, principalii angajatori ai ţărilor, după stat, stau pe un munte de cash pe care nu au unde să-l investească. Şefii corporaţiilor susţin că decizia de investiţie ţine mai mult de o raţiune economică decât de costul finanţării. Având în vedere acest lucru, banii stau degeaba în conturi, iar locurile de muncă lipsesc. Inflaţia şi deprecierile monedelor naţionale nu mai sunt instrumente de susţinere a economiilor naţionale, întrucât şi-au pierdut din putere şi eficacitate în ultimul deceniu.
 
Situaţia este oarecum similară şi în România, unde scăderea dramatică a dobânzilor a impulsionat mai mult consumul persoanelor fizice şi achiziţiile de locuinţe decât investiţiile companiilor, cu excepţia dezvoltărilor imobiliare, care şi-au mai revenit după căderea din criză. Marile companii, sector dominat de multinaţionale, nu caută proiecte noi şi nu fac angajări, iar sectorul firmelor mici şi mijlocii din România, care aparţin capitalului autohton sunt atât de slabe şi fără capital încât nu se mai gândesc la proiecte noi, ci doar cum să supravieţuiască. Deşi are o creştere de peste 3% pe an, de trei ori mai mult decât media Europei, economia românească nu reuşeşte încă să producă suficiente locuri de muncă şi să atragă noi investiţii, decât acelea care au în spate ajutoare de stat. Lipsa proiectelor naţionale de infrastructură, care ţin de stat, dar mai ales punerea lor în practică de către guvern ţin economia românească pe loc, chiar dacă costul finanţării este la un minim istoric, iar Bruxellesul se roagă de guvern să absoarbă fondurile europene. Lucrările de infrastructură dau de lucru companiilor locale şi angajează cei mai mulţi oameni, având pe orizontală cel mai mare impact într-o economie. În lipsa acestor lucrări, economia românească trăieşte în ultimii doi ani din consum şi din majorările salariale acordate de guvern. BNR ar putea să scadă dobânda la zero şi tot nu ar fi suficient să se mişte mai mult economia, dacă guvernul, prin ministere, prin companiile naţionale, prin miniştri, prin oamenii pe care-i numeşte, nu are ca obiectiv refacerea infrastructurii de transport, de învăţământ sau de sănătate.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 21.09.2015

 
Cuvinte cheie:
fed
, investitii
, bani
, dobanzi
, ieftinire
, locuri de munca
, scadere
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide