În timp ce Rezerva Federală americană pare să meargă hotărâtă pe calea înăspririi politicii monetare prin noi majorări de dobânzi, BCE este de aşteptat ca astăzi să anunţe cum va închide masivul său program de achiziţii de obligaţiuni - aparatul de oxigen al economiei zonei euro.
În zona euro, de creşterea dobânzilor nici nu se pune problema, ceea ce subliniază avansul pe care economia americană îl are faţă de cea europeană. Avansul Americii este atât de puternic încât unii economişti de acolo cred că Fed ar putea fi nevoită să accelereze creşterea dobânzilor pentru a încetini economia.
Nici pentru BCE, nici pentru Fed deciziile de politică monetară nu sunt uşoare.
Retragerea programului de achiziţii de active al BCE va avea efecte diferite asupra diferitelor state din zona euro, iar în SUA creşterea dobânzilor nu se împacă deloc bine cu creşterea datoriilor şi a deficitului bugetar. În zona euro, condiţiile macroeconomice sunt clar favorabile retragerii programului de achiziţii de active de 2.550 de miliarde de euro la sfârşitul acestui an. Aşa cred cei mai mulţi analişti, scrie Deutsche Welle. Creşterea economică a atins în 2017 cel mai rapid ritm de după criză, de 2,3%, iar rata şomajului de 8,5% în martie, este la cea mai joasă cotă din ultimii zece ani. De cealaltă parte, principalul obiectiv al BCE, de a reaprinde inflaţia, a fost îndeplinit abia în mai, după ani în care banca centrală a pompat sute de miliarde de euro în sistemul monetar prin intermediul achiziţiilor de obligaţiuni (Quantitative Easing, QE). Inflaţia a accelerat şi datorită unor factori pe care BCE nu-i controlează precum creşterea preţurilor petrolului.
„QE a fost ca o doză de morfină injectată în economiile zonei euro şi s-ar putea să-i fi făcut pe decidenţii de politici să lase garda jos”, spune
Louis Harreau, strateg al Credit Agricole. Retragerea QE înseamnă sfârşitul cashului ieftin furnizat de BCE.
Preşedintele BCE Mario Draghi ştie prea bine ce consecinţe au deciziile neinspirate ale instituţiei pe care o conduce. Două creşteri în 2011 au agravat criza datoriilor suverane, cu Grecia în rol de principală victimă. Măcelul de pe pieţe s-a oprit doar când Draghi a implementat programul masiv de achiziţii de active prin care a împins în jos dobânzile şi costurile de finanţare are tuturor statelor din zona euro. Din aprilie anul trecut, BCE a resdus ritmul lunar de achizţii de obligaţiuni de la 80 de miliarde de euro pe lună la 60 de miliarde de euro. În ianuarie, achiziţiile au fost diminuate la 30 de miliarde de euro. Fed a anunţat neaşteptat sfârşitul programului său de QE în 2013, provocând panică pe pieţe.
În teorie, din punctul de vedere al pieţelor obligaţiunilor, ţările cele mai expuse la retragerea QE sunt cele cu datoriile cele mai mari şi emitenţii neţi, spune Jan von Gerich, strateg la Nordea. „Astfel că, deşi obligaţiunile greceşti n-au fost niciodată cumpărate prin QE, Grecia poate fi afectată de sfârşitul programului.”
Din punctul de vedere al bazei de investitori, unde cei locali sunt adesea mai stabili decât cei străini, cele mai vulnerabile economii sunt Spania şi Italia, dar şi Franţa şi Belgia şi, într-o oarecare măsură, Portugalia, explică von Gerich. După introducerea QE, cele mai mari scăderi ale yieldurilor obligaţiunilor suverane au fost observate la titlurile greceşti, portugheze şi spaniole. Astfel, încetarea achiziţiilor poate pune presiuni ascendente pe costurile de finanţare ale acestor state. De asemenea, o ţară este mai sensibilă la creşterea dobânzilor dacă acolo sunt folosite mai mult dobânzile pe termen scurt. Astfel de state sunt Finlanda, Portugalia, Irlanda, Spania şi Italia. Bogdan Cojocaru
ÑItalia este elefantul din cameră. Are puţin spaţiu de manevră, având în vedere datoria publică uriaşă, şi există îngrijorări că actualul guvern nu va vrea să o reducăî, spune Harreau, analistul de la Credit Agricole.
Italia este binecunoscută şi pentru incertitudinile politice. Ministrul afacerilor europene din Italia Paolo Savona a declarat că euro este Ñindispensabilî, dar şi că Ñzona euro are nevoie de reforme şi că regulile BCE trebuie schimbateî. Ca profesor de economie, Savona a promovat ieşirea Italiei din zona euro, notează publicaţia germană Handelsblatt.
ÑItalia este ţara cea mai vulnerabilă la înăsprirea politicii monetare în actualele circumstanţeî, apreciază von Gerich. Între timp, criza politică italiană şi escaladarea tensiunilor comerciale la nivel mondial au lovit încrederea investitorilor din cea mai mare economie europeană, ducând-o la cel mai mic nivel din 2012, scrie Reuters. Indicatorul ZEW al dipoziţiei economiei germane a scăzut cu 7,9 puncte în iunie, la minus 16,1 puncte. A scăzut, de asemenea, şi producţia industrială din zona euro, cu aproape 1%. Reduceri au fost observate în Germania, Franţa, Italia şi Spania. Declinul este mai mare decât s-au aşteptat analiştii chestionaţi de Bloomberg.
În SUA, un sondaj efectuat de CNBC arată că cei mai mulţi analişti cred că la un moment dat Fed ar putea fi nevoită să devină mai agresivă, majorând dobânzile peste nivelul ratei neutre pentru a încetini economia. Rata neutră este aceea la care economia nici nu accelerează, nici nu încetineşte. Strategii care urmăresc deciziile Fed cred că banca centrală americană va efectua două majorări de dobândă anul acesta, în iunie şi septembrie. Unii apreciază că va urma o a treia majorare, în decembrie. În 2019 ar fi 2-3 creşteri de dobândă.
ÑFed are în faţă provocări serioase în încercarea de a calibra dobânzile în următoarele trimestre. Economia americană este la final de ciclu şi este energizată cu un stimul fiscal mare care, în următorii ani, o va aduce la utilizarea completă a capacităţiiî, spune Kathy Bostjancic, analist la Oxford Economics.
Prognozele oficialilor Fed şi ale investitorilor arată că diferenţa dintre dobânzile băncilor centrale din SUA şi zona euro va ajunge de trei puncte procentuale la afârşitul anului viitor. Va fi cea mai mare diferenţă de după 2008, când Fed a redus dobânzile pe termen scurt cu mult sub cele ale BCE ca reacţie la criza creditelor subprime, potrivit The Wall Street Journal.
