Populaţia Poloniei este acum mai mare comparativ cu anul căderii comunismului, în timp ce România a pierdut masiv din locuitori din cauza migraţiei în căutarea unui loc de muncă mai bun şi a unor standarde de viaţă mai ridicate şi a sporului natural negativ.
PIB-ul per capita, un indicator al prosperităţii unei ţări, nu era în 1990 cu mult mai mare în Polonia decât în România, dar acum Polonia are un PIB per capita de 14.329 de dolari, pe când în România acesta este de 10.160 de dolari. Salariul mediu net în Polonia este de 700 de euro pe lună. În România salariul mediu lunar ajunge abia la 400 de euro. Din acest punct de vedere, Polonia este departe de cele mai mari economii din Europa Occidentală, dar se apropie de ţări precum Portugalia şi Grecia, considerate economii aflate la periferia zonei euro.
Un avans de nestăvilit
Iar avansul pare de nestăvilit. Polonia nu a intrat niciodată în recesiune după căderea comunismului, iar în această perioadă economia i s-a dublat. Cea a României a crescut de doar 1,3 ori. În perioada de tranziţie spre economia de piaţă, PIB-ul polonez a înregistrat o creştere medie de aproape 4%, pe când cel românesc a scăzut cu aproape 2%.
Văzută din exterior, Polonia pare adevărata poveste de succes a Europei post-comuniste. Germania a fost prin tradiţie centrul industrial al Europei. Polonia, o ţară cu forţă de lucru calificată, un cost al traiului scăzut, o piaţă internă mare şi infrastructură rutieră, feroviară şi aeriană bune, tinde să calce pe urmele celei mai mari economii europene.
O mare parte din succesul Poloniei poate fi atribuit guvernelor care au adoptat politici pro-business. Fostul premier Donald Tusk, acum preşedintele Consiliului European, una dintre cele mai importante funcţii din Uniunea Europeană, în cei şapte ani cât a condus economia poloneză a redus taxele şi birocraţia şi a privatizat companiile de stat, fără a lăsa însă din mână controlul companiilor de importanţă strategică pentru economie, cum ar fi coloşi din minerit, energie şi industria chimică. Rezultatul este că sectorul privat are o pondere de 70% în economie, pe când în România ponderea este de aproximativ 75%.
Guvernul de la Varşovia a încercat să „ademenească“ tinerii talentaţi cu locuri de muncă de calitate într-o societate sigură cu puţine tensiuni interne. Chiat şi nemţii din fosta Germanie de Est sunt seduşi de oportunităţile de carieră şi trai din Polonia. România este încă afectată de exodul tinerilor talentaţi.
O economie tânără, sănătoasă şi în creştere
Imaginea Poloniei de economie tânără, sănătoasă şi în creştere este cea mai vizibilă, poate, în Varşovia. Aici clădiri strălucitoare de birouri se înalţă pentru a găzdui mii de noi salariaţi. În Berlin, astfel de clădiri stau goale. De altfel, macaralele împânzesc cerul Varşoviei, scrie The New York Times. Mall-uri uriaşe şi magazine strălucitoare sunt inaugurate aproape zilnic.
Atrase de salariile mult mai mici decât în Europa de Vest, multe companii multinaţionale investesc în Polonia, din care au făcut o bază de producţie şi de distribuţie. Aproape orice produs care poartă marca IKEA şi este vândut în Europa are o componentă fabricată în Polonia. Multe componente Volkswagen sunt, de asemenea, produse în Polonia. General Motors are facilităţi de producţie aici, la fel şi 3M, Procter & Gamble şi alţi coloşi americani.
Amazon, unul dintre cele mai mari lanţuri de retail online din lume, îşi deschide un centru de distribuţie în Polonia. Google Campus Warsaw, o clonă a unor proiecte similare din Londra şi Tel Aviv, va hrăni start-up-uri născute în garaje.
Stocul investiţiilor directe străine din Polonia de la sfârşitul anului trecut este de 160,5 miliarde de euro. Cel din România este de 60 de miliarde de euro. Alegerea Poloniei de către companiile străine poate fi justificată prin cei 2.660 de kilometri de autostradă pe care îi are această ţară. În România pot fi folosiţi doar 660 de kilometri de autostradă, adică de patru ori mai puţin.
