Business Internaţional

Neîncrederea şi nemulţumirea, fundamentele referendumului despre Brexit şi ale altor exituri europene

Participant la o demonstraţie din Marea Britaniei în favoarea rămânerii ţării în UE

Participant la o demonstraţie din Marea Britaniei în favoarea rămânerii ţării în UE

Autor: Bogdan Cojocaru

24.06.2016, 00:05 715
Aproape jumătate din susţinătorii taberei pro-Brexit credeau, înainte de referendumul de ieri privind apartenenţa Marii Britanii la UE, că votul va fi fraudat, arată un sondaj. De conspiraţie s-ar ocupa, spuneau o treime dintre neîncrezători, serviciile britanice de securitate, care nu ar vrea ca Marea Britanie să se rupă de Uniune.

Ieri, în ziua referendumului, unii alegători erau atât de convinşi că există o conspiraţie încât au folosit pe buletinele de vot propriile pixuri în locul celor oferite de secţiile de votare.

Cu alte cuvinte, mulţi dintre britanici nu au încredere în instituţiile propriului stat, nu cred că acestea le mai reprezintă, iar neîncrederea, la care se adaugă şi nemulţumirea, pot fi considerate substratul referendumului de ieri, cel mai dur test pentru cel mai ambiţios proiect european de până acum, Uniunea Europeană.

Pentru aceşti oameni, votul nu mai ţine de Europa, ci de pedepsirea politicienilor sau instituţiilor în care nu mai au încredere.

Senzaţie de neîncredere nu au doar oamenii de rând, alegătorii. Tot ieri ministrul polonez de externe Witold Waszczykowski a avertizat că dacă Marea Britanie iese din UE, zona euro va domina Polonia, scrie Financial Times.

„Acesta ar fi un scenariu de nedorit pentru Polonia”, a spus politicianul, şeful diplomaţiei poloneze. „Îmi ţin degetele încrucişate şi mă rog ca rezultatul referendumului să fie pozitiv pentru Europa şi pentru Polonia, ca Marea Britanie să rămână cu noi”. De ce ar fi îngrozită Polonia să rămână fără aliaţi în faţa puterilor zonei euro dacă nu cumva nu are încredere că acţiunile acesteia sunt în interesele polonezilor? Cel puţin acesta este mesajul desprins din comentariile lui Waszczykowski, mesaj care ajunge la electoratul polonez, unul care a ales anul trecut la pu tere un partid naţionalist.

Noi nu avem încredere în zona euro, pare că spune politicianul publi cului.

De dispariţia încrederii este conştient Charles Michel, premierul Belgiei. „Sunt semne peste tot, nu doar în Marea Britanie. Simţim din ce în ce mai multă neîncredere în proiectul european”, a spus el. Premierul a explicat că liderii europeni trebuie să se întâlnească pentru a discuta despre ceea ce mulţi par să vrea: „o Europă nouă, o altă Europă”. Ziarul britanic The Express, căruia îi place să critice UE, a caracterizat comentariile premierului belgian drept „disperate”.

Să fie disperare pentru că Brexitul, sau referendumul britanic, poate fi începutul sfârşitului? Mulţi politicieni europeni au avertizat că dacă Marea Britanie pleacă din UE va declanşa un efect de domino printre partidele populiste, care au în plan propriile referendumuri.

Ieri, Luca Zaia, preşedintele regiunii italiene Veneto şi membru al partidului xenofob, anti-UE Liga Nordului, a declarant că, indiferent de rezultatul referendumului din Marea Britanie, Veneto “va merge înainte cu decizia de a cere un referendum pentru o autonomie mai mare” faţă de restul Italiei. Un astfel de vot “ar trebui ţinut în august”.

Tot din Italia scoate capul o sperietoare şi mai mare, născută din nemulţumire. Partidul antisistem Mişcarea Cinci Stele, care tocmai a câştigat alegerile pentru primăria Romei, a cerut un referendum naţional despre renunţarea la euro, potrivit The Wall Street Journal.

“Euro, aşa cum este el astăzi, nu mai funcţionează şi trebuie să luăm în considerare alternative precum euro 2 sau monede alternative”, a declarat marţi seara Luigi Di Maio, unul din liderii Mişcării 5 Stele şi membru al camerei inferioare a parlamentului italian.

Deşi un referendum italian nu poate schimba tratatele internaţionale - o victorie a celor care votează pentru renunţarea la euro nu ar avea niciun efect legislativ - ar pune presiuni pe guvern să reacţioneze. Premierul Matteo Renzi şi Partidul Democrat din care face parte n-au pus niciodată sub semnul îndoielii participarea Italiei la uniunea monetară.

Di Maio nu a cerut ca Italia să iasă din UE, dar i-a salutat pe cei care sprijină campania pro-Brexit. Partidul său, care se hrăneşte cu frustrările produse alegătorilor de establishmentul politic, are în alegerile regionale o evoluţie remarcabilă.

În Franţa, Marine Le Pen, liderul Frontului Naţional, un partid de extremă dreapta, a promis Franţei propriul referendum privind apartenenţa la UE. Sondajele de opinie arată că în Franţa prinde puternic contur un curent de nemulţumire faţă de UE.

Iar în Turcia, preşedintele Recep Tayyip Erdogan a declarat că ţara sa va avea propriul referendum de tip Brexit despre posibila apartenenţă la UE deoarece oficialii UE nu vor o ţară dominată de musulmani.

„Ne putem ridica şi întreba oamenii aşa cum o fac britanicii. I-am întreba: «Să continuăm negocierile cu UE sau să le punem capăt?». Dacă oamenii spun «Continuăm», vom continua”. Oficialii europeni şi Turcia se tatonează în legă tură cu intrarea acesteia din urmă în comunitatea europeană încă din anii 1960, dar Ankara a aplicat formal pen tru aderare abia în 1987, iar discuţiile de spre aderare au început în 2005. Er do gan spune că Europa trage de timp.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO