„Dacă UE decide să cumpere gaze pe care apoi le distribuie între ţările membre în funcţie de nevoia fiecăreia, nici chiar Rusia nu poate ignora un client atât de mare“, a declarat premierul polonez Donald Tusk. Astfel, Rusia nu va mai putea cere condiţii diferite statelor cărora le vinde gaze naturale, scrie The Wall Street Journal.
Merkel a indicat că au fost iniţiate discuţii cu companiile pentru crearea unui front energetic comun. Însă trebuie spus că grupurile germane gigant BASF şi E.ON sunt partenerii singurei companii care exportă gaze naturale ruseşti, Gazprom, în proiectul gazoductului Nord Stream prin care Rusia alimentează cu combustibil nordul Europei şi în special Germania, ocolind Polonia.
Compania mixtă formată de cei trei este condusă de fostul cancelar german Gerhard Schroeder. Rusia livrează combustibil prin acest gazoduct începând cu 2011. Trebuie spus, de asemenea, că dacă este nevoie Berlinul are un cuvânt greu de spus în problemele sectorului energetic german, spre exemplu el putând interzice unei companii să închidă centrale dacă astfel poate preveni penuria de energie electrică. Germania importă din Rusia 40% din gazele pe care le consumă. Totodată, dintre cele 28 de state membre ale UE Germania are cele mai profunde legături comerciale cu Rusia.
„Dependenţa Germaniei de gazele ruseşti ar putea pur şi simplu să ştirbească suveranitatea Europei“
Propunerea lui Tusk vine după ce la începutul săptămânii a criticat Germania că nu vrea să adopte o poziţie mai dură faţă de Moscova. Premierul consideră că dependenţa Germaniei de gazele şi petrolul rusesc împiedică UE să răspundă mai hotărât acţiunilor militare ruseşti din Crimeea.
„Dependenţa Germaniei de gazele ruseşti ar putea pur şi simplu să ştirbească suveranitatea Europei. Sunt sigur de aceasta“, a spus Tusk. El a explicat că energia tot mai scumpă din cauza ambiţiilor climatice şi de protejare a mediului exagerate face ca UE să fie şi mai dependentă de Rusia ca sursă de energie.
Premierul a făcut probabil aluzie la eforturile UE de a încuraja producerea de energie regenerabilă în detrimentul producţiei de energie prin arderea combustibililor fosili. Această strategie face ca energia consumată de companiile europene să fie mai scumpă decât, spre exemplu, cea din SUA.
Aici trebuie menţionat că industria poloneză este dependentă de energia obţinută prin arderea cărbunelui, un combustibil ieftin, dar poluant.
Merkel concentrează eforturile Germaniei pe închiderea centralelor nucleare şi trecerea la energie verde, dar până la finalizarea procesului statul va consuma mai multe gaze naturale.
„Germania trebuie să găsească o cale să-şi îndrepte comportamentul economic astfel încât dependenţa de gazele ruseşti să nu paralizeze Europa atunci când aceasta trebuie să acţioneze rapid şi hotărât“, crede Tusk.
Gazprom vinde scump şi cu contracte pe durată foarte mare
Problema Europei cu gazele ruseşti este că Gazprom preferă contractele pe termen foarte lung şi stabileşte preţurile în funcţie de cotaţia petrolului, ceea ce face combustibilul rusesc mai scump decât cel vândut pe piaţa spot. Europa asigură 40% din veniturile Gazprom.
În urma unor dispute în faţa instanţelor de arbitraj cu E.ON, RWE, un alt grup german, şi cu o companie de stat poloneză, Gazprom şi-a schimbat formulele de calcul pentru acestea luând în considerare preţurile de pe piaţă.
Dacă în 2009 preţurile impuse prin contract de compania rusească erau cu 70% mai mari decât cele de pe piaţa liberă, în 2013 diferenţa s-a redus la 5%. Însă aceasta în condiţiile în care ţările estice plătesc mai scump gazele Rusiei decât cele vestice, care au şi alte surse importante precum Norvegia şi Olanda, iar preţurile de pe piaţa spot au crescut.
Protejându-şi statutul de principal exportator de gaze către UE, Gazprom poate influenţa preţurile spot.
O altă problemă este poziţia dominantă a colosului rusesc, în special pe piaţa din Europa de Est.
Comisia Europeană a deschis în 2012 o investigaţie antitrust pentru a descoperi dacă Gazprom restricţionează circulaţia liberă a gazelor naturale în spaţiul economic european blocând furnizorii rivali şi dacă impune preţuri injuste prin indexarea acestora în funcţie de cotaţia petrolului.
Pentru a accelera cursa pentru indepenţă energetică, Polonia elimină taxele pentru extragerea gazelor de şist
Polonia nu va percepe până în 2020 taxe pentru exploatarea gazelor de şist, iar după acest în, povara fiscală nu va depăşi 40% din venituri, potrivit unei serii de reguli privind extragerea hidrocarburilor şi taxele din acest sector adoptate luna aceasta de guvernul polonez, scrie The Warsaw Business Journal.
Polonia are printre cele mai mari rezerve de gaze de şist din UE şi se bazează pe dezvoltarea acestui sector pentru a-şi diversifica resursele de energie şi reduce astfel dependenţa de importurile din Rusia.
Pachetul de taxe va include redevenţe de 1,5% pe metru cub indiferent de costurile de extracţie, un impozit de 25% pe fluxul pozitiv de cash şi impozitul pe profit. Dacă profitul este foarte mic, impozitul nu va fi plătit. Guvernul estimează că prin aceste taxe va aduce la buget în perioada 2020-2029 între 10 miliarde de zloţi şi 16,1 miliarde de zloţi (3,8 miliarde euro). De asemenea, Polonia va introduce licenţe unice de exlorare şi producţie.
Guvernul încearcă astfel să aducă stabilitate în legislaţia care va reglementa industria gazelor de şist în condiţiile în care mai multe companii internaţionale de explorare s-au retras din cauza condiţiilor dure care trebuie respectate pentru primirea licenţei şi a lipsei datelor suficiente privind depozitele de gaze. Din cauza structurii solului, exploatarea gazelor de şist în Polonia este mai dificilă decât în SUA, unde industria gazelor de şist se dezvoltă exploziv.
Polonia şi Marea Britanie sunt singurele ţări din Europa cu activitate semnificativă pe segmentul gazelor de şist.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.03.2014
