Rothschild, probabil cea mai legendară dinastie bancară din Europa, este pe cale să aducă un nou membru al familiei la conducerea băncii, după ce s-a raportat faptul că David de Rothschild se va da la o parte, lăsându-l pe fiul său la conducere, potrivit Business Insider care citează un reportaj de la Financial Times.
David de Rothschild la cei 75 de ani ai săi, va preda preşedenţia către fiul său, Alexandre, în vârstă de 37 de ani, lucru care sa va întâmpla vara aceasta.
Alexandre de Rothschild şi-a petrecut tinereţea lucrând în sistemul financiar şi s-a alăturat afacerilor familiei în urmă cu 10 ani, devenind primul primul membru al celei de-a şaptea generaţii de bancheri Rothschild, dinastie care îşi are rădăcinile în secoul al XVIII-lea.
Foto: Alexandre Rotschild
Alexandre, care la acest moment este adjunctul preşedintelui Rothschild, s-a alăturat băncii prima oară în 2008, în timpul crizei financiare, venind de la firma Argan Capital, un fond de investiţii deţinut anterior de Bank of America, care a devenit o societate independentă cu sediul la Londra, axată pe achiziţia de companii mijlocii din statele emergente ale Europei. Pentru doi ani, Alexandre s-a ocupat de investiţiile derulate în principal în Franţa.
Alexandre de Rotschild a participat la mai multe tranzacţii şi a fost membru în consiliile de administraţie ale mai multor companii, printre care Delsey, Enricau şi Vuarchex.
Primii paşi în cariera financiară i-a făcut în postura de consultant pe fuziuni şi achiziţii la banca americană de investiţii Bear Sterns.
Conform site-ului Rothschild, Alexandre a fost a fost însărcinat „să se concentreze cu prioritate pe divizia comercială a băncii Rothschild.
Rothschild nu a făcut niciun comentariu asupra schimbării pe care o pregăteşte.
Banca de investiţii Rothschild este una din cele mai vechi din lume, fiind fondată acum mai bine de 200 de ani de către Mayer Amschel Rothschild, după care cinci dintre fii săi au pus bazele business-ului bancar în Europa.
Rothschild and Co. este un grup global, controlat de familia Rothschild. Oferă fuziuni şi achiziţii, strategii şi consultanţă, precum şi finanţare şi soluţii de administrare a fondurilor către instituţii mari, familii, indivizi sau guverne, în întreaga lume, conform site-ului lor.
Până în luna septembrie a anului anul trecut, banca a avut încasări de 852 mil. euro în 2017, conform celor mai recente date existente.
Firma are aproximativ 2.800 de angajaţi în 40 de ţări, conform site-ului băncii.
Cum a ajuns celebra bancă Rothschild să îşi impună noul preşedinte al Franţei
Emmanuel Macron, candidatul organizaţiei civice En Marche! (În Mişcare!, social-liberală), a câştigat ieri scrutinul prezidenţial din Franţa cu 66,06% din voturi, potrivit rezultatelor anunţate de Ministerul francez de Interne. El a obţinut 66,06% din voturi (fiind votat de 20,7 milioane de cetăţeni), în timp ce adversara sa, Marine Le Pen, candidatul formaţiunii de extremă-dreapta Frontul Naţional, a fost la nivelul de 33,94% (10,6 milioane de alegători).
Puţini ar fi intuit în urmă cu doar un an că tânărul Macron va porni cu prima şansă în turul doi al alegerilor prezidenţiale într-una dintre cele mai intense şi importante curse electorale nu doar din Franţa, ci şi din Europa. Faţă de principalii săi contracandidaţi, Macron este singurul care sprijină deschis UE şi euro.
Macron este un om care se plimba cu bicicleta pe plajă în urmă cu trei ani când i s-a propus să intre activ în politică, un om care în urmă cu doi ani era ministrul în cabinetul Hollande ce primea cele mai multe insulte din chiar partea partidului preşedintelui, Partidul Socialist, şi un om care, acum un an, s-a apucat să construiască de la temelie o mişcare politică - În Mişcare -, „nici de dreapta, nici de stânga“ - cu ţinta de a candida pentru primăria unui mare oraş francez, notează Politico. Acum politicianul de 39 de ani i-a depăşit, după numărul de voturi, pe toţi politicienii tradiţionali sau cu experienţă din Franţa care au candidat la preşedinţie, iar perspectiva ajungerii sale la conducerea statului este de natură să reducă pesimismul privind viitorul UE.
Inspector financiar, fost bancher, l-a consiliat timp de doi ani pe Hollande la Elysée înainte de a deveni în 2014 ministrul economiei în guvernul său, scrie Le Figaro. La sfârşitul lunii august anul trecut a demi-sionat din gu-vern pentru a se lansa în cursa electorală. Macron, un reformist cu ochii albaştri este, fără îndoială, un fenomen politic. A plecat din Partidul Socialist, are un trecut cât se poate de „establishment“, dar i-a sedus pe alegătorii săi cu o imagine non-sistem, de outsider. Succesul său în primul tur al alegerilor este, pentru mulţi, şi mai ales pentru pieţele financiare, un semn că ordinea naturală nu a fost perturbată în tota-litate.
„Şefii companiilor străine l-au lăudat pe acest ministru tânăr, modern şi dinamic“, scriu Gerard Davet şi Fabrice Lhomme în cartea despre mentorul lui Macron, preşedintele Hollande. Nenumăraţi patroni, experţi şi intelectuali - galaxia Macron cuprinde numeroase personalităţi, povesteşte Les Echos. Printre susţinătorii săi de marcă se numără comisarul general al agenţiei guvernamentale France Stratégie, Jean Pisani-Ferry, care a demisionat pentru a se alătura echipei de campanie, şi ministrul apărării Jean-Yves Le Drian.
„În doar câteva luni, din copil a devenit adolescent, iar din adolescent a devenit adult“, spune Alain Minc, mentor şi asociat apropiat care l-a consiliat pe Macron în legătură cu cariera sa politică. „Îl ştiu bine de aproape 15 ani şi totuşi sunt surprins de cât de repede învaţă politica. Este ca o pisică. Îl arunci pe fereastră şi reuşeşte să cadă în picioare.“
Însă politica nu a fost dintotdeauna ambiţia lui Macron. La şcoală, la Amiens, visa să devină scriitor. Avea reputaţia unui băiat genial, precoce, îşi aminteşte Antoine Marguet, coleg de clasă la şcoala privată iezuită La Providence. Macron a scris poezii şi o nuvelă despre conchistadori spanioli.
„Era în anumite privinţe egalul profesorilor. Avea o mentalitate de olimpic „ întotdeauna mai departe, mai sus, mai rapid.“
Brigitte Trogneux, profesoara sa de literatură, a văzut cu siguranţă în el mai mult decât un elev obişnuit. „Nu era ca toţi ceilalţi. Nu era un adolescent, avea o relaţie de egalitate cu alţi adulţi“, povesteşte Brigitte Trogneux într-un documentar francez. Într-o zi, îşi aminteşte profesoara, a venit la ea cu planuri de a scrie împreună un scenariu de teatru pentru cursurile ei. „Nu credeam că va ajunge foarte departe. Am crezut că se va plictisi. Dar împreună am scris şi, încet încet, am fost cu totul copleşită de inteligenţa acestui băiat.“
La 16 ani, Macron a plecat din Amiens pentru a-şi termina studiile la Paris, jurând că o va lua de soţie pe fosta profesoară. „Ne sunam tot timpul şi vorbeam cu orele“, spune Trogneux. „Pas cu pas mi-a anihilat toată rezistenţa, într-un mod uimitor, cu răbdare“. Ea era cu 24 de ani mai mare decât el şi avea trei copii. Cei doi s-au căsătorit în 2007. Diferenţa de vârstă i-a făcut pe unii critici ca în campania electorală să sugereze că Macron este de fapt homosexual.
Profesorii au jucat un rol crucial în viaţa şi cariera lui Macron. Dar cu mult înainte de a se căsători cu profesoara sa de literatură, a existat o altă femeie-învăţător pe care a adorat-o: bunica din partea mamei, Manette.
„M-a ajutat să cred în destinul meu politic“, i-a povestit Macron biografei sale, Anne Fulda.
Bunica era autoritară şi hotărâtă, scrie Fulda. „Nu era deloc indulgentă. Ea i-a deschis lui Macron uşa spre citit şi cultură.“ Fie că lucra la Rothschild, ca bancher de investiţii, şi că muncea la planurile de guvernare sub mandatul lui Hollande, Macron îşi suna în fiecare seară bunică. În schimb, cât a fost ministru, se vedea cu tatăl său o dată pe an.
Când Macron s-a alăturat Rothschild, la 30 de ani, lumea l-a atenţionat că astfel îşi compromite cariera politică, scrie Financial Times. „Eşti conştient că banking-ul nu este o muncă obişnuită? Şi că Rothschild nu este ca oricare altă bancă?“ l-a întrebat un prieten. Macron a ignorat avertismentele şi a învăţat tainele restructurării datoriilor, ale fuziunilor şi achiziţiilor. Cariera la Rothschild, unul dintre cele mai mari grupuri de consiliere financiară din lume, i-a adus avere şi supranumele de „Mozart al finanţelor“ pentru rolul jucat în consilierea Nestle în privinţa achiziţiei unei subsidiare a Pfizer în 2012, o tranzacţie de 12 miliarde de dolari. Prin Rothschild, Macron a intrat în mijlocul intrigilor din business-ul francez.
Macron insistă că legaturile pe care le are cu lumea afacerilor nu-i vor influenţa politicile. “Sunt liber”, spune el. Rothschild a mai dat Franţei un politician de top, pe Georges Pompidou, care a devenit, după ce a lucrat opt ani acolo, premierul şi apoi succesorul lui Charles de Gaulle în anii 1960.
Foştii colegi de la Rothschild îl descriu pe Macron ca fiind un debutant muncitor, ambiţios, care avea ìdarul empatiei“ pentru clienţi.
În schimb, bancherii nu au fost atât de impresionaţi. ìEra un individ care spunea tot timpul «Mulţumesc»“, povesteşte un fost coleg. “Nu ştia ce înseamnă EBITDA înainte de taxe, depreciere şi amortizare. Nu încerca s-o ascundă şi în loc să caute explicăţii în manuale întreba în jur, ceea ce era descurajant.“
“Compensa ceea ce-i lipsea ca informaţie tehnică cu contacte în guvern“, povesteşte Sophie Javary, bancher la BNP Paribas. Şefii lui Macron i-au cerut acesteia să-l pregătească în anii săi ca debutant. “Nu ştia nimic dar până la urmă a înţeles totul“, spune Alain Minc, consilier care l-a luat pe Macron pentru a-l ajuta cu restructurarea datoriei grupului media spaniol Prisa.
Macron s-a apropiat de politică când a intrat în echipa Rothschild care l-a consiliat pe Thierry Breton, fost ministru al economiei şi apoi director executiv pentru tehnologie la Firma Atos, în achiziţia unei unităţi IT a Siemens în 2010. Patru ani mai târziu, Macron era cel care conducea ministerul Economiei. Despre Rothschild se spune că este cea mai bogată familie din lume.
