El a devenit celebru pentru că a anticipat criza financiară provocată de creditele subprime din SUA. Unele dintre argumentele sale sunt însă demontate de experţi.
„Creşterea preţului aurului din ultimii ani – de la 800 de dolari uncia la începutul anului 2009 la peste 1.900 dolari uncia în toamna anului 2011 – avea toate aspectele unei bule. Iar acum, ca toate creşterile preţurilor activelor rupte de factorii fundamentali cerere şi ofertă, bula aurului se dezumflă“, scrie Roubini într-un articol publicat în Project Syndicate.
Economistul aminteşte că la apogeul bulei speculative, „obsedaţii“ de aur – o combinaţie de investitori paranoici şi alţii speriaţi de factorii politici – anticipau că preţul aurului va ajunge la 2.000 de dolari uncia, 3.000 de dolari uncia sau chiar la 5.000 de dolari uncia în câţiva ani. Dar de atunci cotaţiile au coborât cu aproximativ 30% de la maximul din 2011. Roubini dă 1.000 de dolari pe uncie ca preţ de referinţă pentru 2015.
El argumentează că, în timpul crizelor extreme, tendinţa preţului aurului este să crească, iar acum crizele par să fi intrat în faza de retragere. De asemenea, chiar şi când criza măcina economia mondială în 2008-2009, preţul a scăzut de câteva ori. Însă Arnaud Claveau, managerul companiei Pieces d’Or, specializată pe achiziţiile de metal preţios, explică pentru Le Figaro că în 2008 aurul a crescut cu aproape 3%.
Totodată, „aurul se comportă mai bine când există riscul unei inflaţii puternice. Dar în contextul măsurile neconvenţionale luate de băncile centrale, inflaţia este acum slabă“, scrie Roubini. Claveau contraargumentează spunând că inflaţia reală este „monstruoasă“, deoarece în viaţa de zi cu zi toate se scumpesc. Deşi nu se poate vorbi de hiperinflaţie, inflaţia este puternică în China, a doua economie ca mărime la nivel mondial, şi în Japonia.
Aurul a evoluat mai bine ca acţiunile în ultimii patru ani
Roubini spune, de asemenea, că investitorii nu mai sunt atraşi de aur deoarece acesta, spre deosebire de alte active, nu aduce dividende sau alte forme de venit, iar din 2009 Wall Street-ul a evoluat mai bine decât metalul preţios. Claveau este de acord că aurul nu aduce dividende, dar subliniază că totuşi acesta a avut performanţe mai bune decât acţiunile. Astfel, Dow Jones a crescut cu 17% în 2009, cu 10% în 2010 şi cu 5% în 2011. Aurul a urcat în schimb cu 24% în 2009, cu 27% în 2010 şi cu 13% în 2011. Doar în 2012 a evoluat mai slab, crescând cu 4%, faţă de un avans de 6% pentru Dow Jones.
Roubini notează că mai multe state ar putea vinde din rezervele de aur pentru a-şi reduce datoriile, iar oferta suplimentară va reduce preţurile. Claveau atrage atenţia că până în prezent niciun stat nu a recurs la această măsură, iar valoarea rezervelor de aur este mică în raport cu datoria.
Apoi, spune Roubini, „anumiţi conservatori, mai ales din SUA, au încurajat o goană după aur care a ajuns contraproductivă. Pentru aceşti fanatici, aurul este singurul adăpost contra conspiraţiei guvernului de a pune mâna pe averea privată. Dar aceste argumente nu sunt valabile. Aurul nu este un mijloc de plată“.
Claveau aminteşte că aurul este deja folosit ca mijloc de plată chiar de unele state americane, iar ancorarea unei monede de aur „este la fel de fanatică precum dorinţa de a păstra valoarea monedei respective“.
Roubini spune, de asemenea, că preţul aurului a crescut când dobânzile reale au devenit negative. Dar îmbunătăţirea perspectivelor economice în SUA şi alte state semnalizează sfârşitul programelor de ajustare cantitativă şi posibile creşteri ale dobânzilor. Claveau subliniază că economia SUA este departe de a-şi fi revenit complet, iar dacă Fed pune capăt prea devreme politicilor neortodoxe, economia se va scufunda cu siguranţă.
Paulson vrea să abată atenţia de la pierderile cauzate de aur
Firma de investiţii a lui John Paulson (foto) nu va mai include rezultatele fondului axat pe investiţii în aur în rapoartele lunare privind evoluţia generală a afacerilor, scrie The Wall Street Journal.
Cei care au investit în fondul de aur, cu active de 360 milioane dolari, vor primi actualizări separate. Paulson Gold a pierdut 47% din valoare de la începutul anului până în aprilie, lună în care valoarea activelor pe care le administrează s-a redus cu 26%.
Spre deosebire, Fondul Paulson Recovery, care investeşte în companii expuse la evoluţiile economiilor, a câştigat 27% în valoare.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 11.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
