În ultimii 500 de ani Rusia şi Turcia au avut nu mai puţin de 12 războaie, dintre care şapte s-au soldat cu victoria ruşilor, trei au fost câştigate de turci, iar în cazul a două războaie victoria a fost indefinibilă.
Iată care sunt cele mai recente patru războaie dintre Rusia şi Turcia;
Ultimul Război Ruso-Turc a avut loc în perioada 1914-1918 şi a făcut parte din Primului Război Mondial şi Războiului Civil Rus, a carei victorie a fost indefinibilă. Campania din Caucaz este reprezentată de totalitatea acţiunilor militare dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Rus, la care s-au adăugat mai apoi cele dintre otomani şi Azerbaidjan, Armenia, Dictatura Centrocaspică şi Regatul Unit ca parte a Primului Război Mondial. Această campanie militară s-a extins din Caucaz până în Asia Mică răsăriteană, acţiuni militare fiind înregistrate în oraşe precum Trabzon, Bitlis, Muş şi Van. Acţiunile terestre au fost acompaniate de confruntările dintre flotele Imperiului Rus şi Imperiului Otoman din Marea Neagră .În data de 23 februarie 1917, acţiunile ruşilor au fost oprite datorită Revoluţiei Ruse. Luptele dintre Imperiul Otoman şi Rusia bolşevică s-au încheiat din punct de vedere oficial pe 3 martie 1918, odată cu semnarea tratatului de la Brest-Litovsk.
Cu 37 de ani inainte de războiul menţionat mai sus a avut loc Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 care s-a soldat cu o victorie pentru ruşi şi români şi-a avut originea într-o răspândire a naţionalismului în Peninsula Balcanică şi în dorinţa Rusiei de a recupera pierderile teritoriale suferite în Războiul Crimeei, recăpătând supremaţia în Marea Neagră şi încurajând mişcările politice de eliberare a popoarelor din Balcani de sub dominaţia otomană. Ca rezultat al războiului, principatele România, Serbia şi Muntenegru, fiecare state suverane de facto de mai mult timp, şi-au proclamat oficial independenţa faţă de Imperiul Otoman, statul Bulgar s-a reînfiinţat, iar regiunea Kars a fost anexată Imperiului Rusiei.â
La sfârşitul războiului a fost semnat Tratatul de la Paris care conţinea garanţii ale integrităţii teritoriale a Imperiului Otoman din partea Regatului Unit, Franţei şi Austriei; Prestigiul internaţional al Rusiei a fost deteriorat, şi mulţi ani răzbunarea pentru această umilinţă a fost scopul principal al politicii externe a Rusiei; numai Prusia a rămas în relaţii bune cu Rusia.
Războiul Ruso-Turc din perioada 1853–1856, a fost parte a Războiului Crimeii, şi s-a soldat cu o victorie pentru turci, adică a imperiului otoman şi a aliaţilor lor occidental. Bătăliile au a avut loc în Peninsula Crimeea, Balcani, Marea Neagră, Marea Baltică. a fost un conflict armat dintre Imperiul Rus, pe de-o parte, şi o alianţă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, a celui de-al doilea Imperiu Francez, a Regatului Sardiniei şi a Imperiului Otoman, pe de altă parte. Este considerat a fi fost unul dintre ultimele războaie religioase pe continent, primul conflict la declanşarea căruia presa şi opinia publică occidentală a jucat un rol semnificativ, şi care, în acelaşi timp, a fost raportat prompt opiniei publice occidentale prin noile mijloace de comunicare (telegraf, presă scrisă, jurnalism independent. În aceeaşi notă a premierelor, războiul Crimeii este considerat a fi cel dintâi război total, care a afectat în mod tragic populaţia civilă expusă la curăţire etnică şi abuzuri gen viol; în acelaşi timp, este războiul care a influenţat în mod durabil percepţia ruşilor în ce priveşte Occidentul, alierea vesticilor cu turcii musulmani fiind considerată o trădare, comparabilă poate numai cu invazia şi jefuirea capitalei bizantine de către occidentali în timpul celei de-a IV-a cruciade. Atunci au murit: 17.500 britanici, 90.000 francezi, 35.000 turci, 2.050 sarzi şi 100.000 de ruşi
Rusia a ieşit din Războiul Crimeei cu pierderi teritoriale minime, dar a trebuit să-şi distrugă flota Mării Negre şi fortificaţiile de la Sevastopol. Asediul Sevastopolului a fost cea mai importantă acţiune militară din timpul războiului Crimeii, întinzându-se pe durata unui an, din 1854 până în 1855. În septembrie 1854, trupele aliate (Regatul Unit, Franţa şi Regatul Sardiniei) au debarcat în Crimeea şi au asediat oraşul şi fortăreaţa Sevastopol, sediul flotei Mării Negre a Imperiului Rus, flotă care părea că ameninţă Marea Mediterană. Înainte de a fi încercuite, forţele terestre ruse au reuşit să se retragă.
Războiul ruso-turc din 1828 – 1829 a fost un conflict militar dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman izbucnit ca urmare a suspendării Convenţiei de la Akkerman şi închiderea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele de către Poarta Otomană după distrugerea flotei sale în Bătălia de la Navarino. Războiul a fost câştigat de ruşi şi s-a finalizat cu Tratatul de pace de la Adrianopol, în care Imperiul Otoman dădea Rusiei acces la gurile Dunării şi fortăreţele Akhaltsikhe şi Akhalkalaki din Georgia. Sultanul recunoştea stăpânirea Rusiei asupra Georgiei, (cu Imereti, Mingrelia, Guria), şi a hanatelor Erevanului şi Nahicevanului, care fuseseră cedate ţarului de Persia prin Tratatul de la Turkamanciai semnat cu un an mai înainte. Tratatul deschidea strâmtorile Dardanele şi Bosfor tuturor vaselor comerciale, liberalizând astfel comerţul cu cereale, animale vii şi lemn.
De atunci şi până în 1568, Rusia şi-a impus supremaţia asupra Turciei, în cele mai multe războaie pe care cele două mari puteri le-au purtat:
Războiul Ruso-Turc (1806–1812), victorie pentru ruşi
Războiul Ruso-Turc (1787–1792), victorie pentru ruşi
Războiul Ruso-Turc (1768–1774), victorie pentru ruşi
Războiul Ruso-Turc (1735–1739), victorie pentru turci
Războiul Ruso-Turc (1710–1713), victorie pentru turci.
Războiul Ruso-Turc (1686–1700), victorie pentru ruşi
Războiul Ruso-Turc (1676–1681), victorie indefinibilă
Războiul Ruso-Turc (1568–1570), victorie pentru ruşi
