Business Internaţional

Omenirea pune bazele economiei spaţiale: Ce au făcut până acum oamenii în spaţiul cosmic şi cum ar putea deveni acesta acesibil oricui în scurt timp

Omenirea pune bazele economiei spaţiale: Ce au făcut...

Autor: Paul Catargiu

11.08.2018, 17:28 1960

Încă de la lansarea primului satelit în orbita planetei în anul 1957, călătoria şi explorarea spaţiului cosmic au evoluat tot mai repede. Tehnologia devine din ce în ce mai avansată, iar cei mai bogaţi oameni ai lumii fac nenumărate demersuri pentru a face călătoritul în spaţiu accesibil pentru aproape toată lumea.

Cele mai importante figuri ale acestor planuri sunt Elon Musk şi Jeff Bezos, cel din urmă fiind clasat de cei de la Forbes în vârful listei celor mai bogaţi oameni din lume. Patronul Amazon lichidează în fiecare an acţiuni ale firmei în valoare de peste 1 miliard de dolari pentru a investi în călătoritul în spaţiu, spune Business Insider.

Bezos investeşte acei bani în Blue Origin, compania cu care vrea să aducă călătoria în spaţiu tuturor oamenilor de rând. Acesta a declarat că doreşte ca suma unei călătorii pe Lună să fie de 200.000 de dolari, conform Business Insider.

Se spune că există doar două posibile poveşti – o specie pleacă într-o călătorie, iar extratereştrii îşi fac apariţia, scrie Bloomberg. Lăsând la o parte apariţia OZN-urilor, oamenii trăiesc această poveste de ani de zile.

Prima etapă a călătoriei a avut loc în anul 1957, când Sputnik 1 şi-a făcut calea în jurul pământului, şi se termină în 1972, când comandantul navei Apollo 17, Gene Cernan, scrie iniţialele fiicei sale pe suprafaţa Lunii înainte de se întoarce acasă.

A doua mare etapă tocmai ce a început. Unul dintre evenimentele semnificative ce au declanşat acestă etapă a fost lansarea în spaţiu a maşinii Tesla de către SpaceX, compania lui Elon Musk, în luna februarie a acestui an.

Automobilul a fost legat de o rachetă Falcon Heavy şi a fost lansată spre Marte în faţa a peste 2,3 milioane de urmăritori ai streamului live de pe YouTube, un număr mare pentru un stream online, însă infim pe lângă cel al sutelor de milioane ce au urmărit prima aterizare umană pe Lună din anul 1969.

Pe când era Proiectului Apollo a fost marcată de simple realizări tehnologice ce nu ţineau cont de costuri şi presărate cu semnificaţii politice şi culturale, cea nouă a fost mult mai tăcută şi democratică, fiind finanţată de tehnologie din ce în ce mai ieftină, lucru ce face ca spaţiul cosmic să fie tot mai accesibil pentru tot mai multe companii de start up, nenumăraţi cercetători sau ţări mai mici.

O economie a cosmosului pare tot mai aproape de a deveni realitate, iar odată cu ea şi o posibilă prezenţă constantă a omului în spaţiu.

Tehnologia ne-a arătat, într-o manieră surprinzătoare, că putem deveni o specie cu o prezenţă semnificativă în spaţiu. Dar cei ce nu vorbesc în limbajul matematicii sau al fizicii, nu vor fi doar nişte simpli martori. Ei vor ajuta în luarea deciziilor privitoare la direcţia ce trebuie urmată.

Trecerea spre o mai accesibilă şi posibil profitabilă explorare a spaţiului cosmic înseamnă că vor exista decizii importante de luat, din punctul de vedere al conducerii proiectului, al impactului asupra mediului şi multe altele.

Bazele pentru dezbaterile legate de acest subiect au fost puse de către „Tratatul Spaţiului Cosmic”, ce a intrat în vigoare în anul 1967, aproape la fix 10 ani de la lansarea satelitului rus Sputnik 1.

Primul articol al tratatului spune că explorarea spaţiului „se va face pentru beneficiul şi interesele tuturor ţărilor, indiferent de nivelul de dezvoltare al economiei sau ştiinţei lor şi se va face în folosul întregii omeniri.”

Tratatul mai interzicea şi stocarea în spaţiu a armelor de distrugere în masă, monopolul asupra explorării pe calea supremaţiei economice şi făcea părţile ce aderă la acesta să fie responsabile de acţiunile organizaţiilor non-guvernamentale de pe teritoriul propriu ce se vor ocupa de acest domeniu.

La vremea respectivă, tratatul era văzut ca pe o cale din a suprima fricile legate de apariţia unei posibile distopii, frici generate de Războiul Rece şi cursa înarmărilor nucleare, evenimente ce se aflau în plină desfăşurare. Însă, în acelaşi timp, a creat optimism prin prezentarea explorării spaţiului cosmic ca pe un proiect mondial colectiv condus de marile puteri, dar care nu lăsa pe nimeni pe dinafară.

La momentul semnării documentului, combativul preşedinte american Lyndon Johnson a sunat foarte atipic: „Acest document semnifică faptul că, într-o bună zi, astonauţii americani şi cosmonauţii ruşi se vor întâlni pe suprafaţa Lunii ca fraţi şi nu ca războinici ai unor naţionalităţi sau ideologii conflicte.”

După finalizarea misiunii Apollo, Naţiunile Unite au elaborat un tratat şi mai idealistic, „Tratatul Lunii” din anul 1979. Deşi Armenia este ultima ţară ce a aderat la acest pact, chiar la începutul acestui an, tratatul nu a fost foarte popular, doar 18 ţări aderând la acesta.

Acest lucru este datorat în oarecare măsură faptului ca Statele Unite s-au retras din acordul cu acest pact, aflându-se sub presiunea Societăţii L5, un grup de 3600 de entuziaşti ai colonizării spaţiului.

Unul dintre principalii membri ai grupului a declarat că tratatul, ce făcea ca Luna şi resursele ei să fie pentru „interesul comun al rasei umane”, ar crea un „sistem internaţional socialist ce va împiedica folosirea comercială a spaţiului cosmic de către companii private americane.”

De atunci, Statele Unite ale Americii au dat o importanţă tot mai mare rolului unui posibil capitalism al spaţiului. Sub Ronald Raegan, NASA a creat un birou al programelor comerciale.

George W. Bush a lansat o serie de politici ce întăresc contractele private cu NASA. Barack Obama a semnat Actul American al Competivităţii Lansărilor Spaţiale Comerciale, ce spunea că cetăţenii americani pot păstra orice lucru aduc înapoi din spaţiu.

Donald Trump a lansat o directivă ce stabileşte un birou legat de Departamentul de Comerţ pentru companii ce vor să lanseze sateliţi, să aterizeze pe asteroizi sau să construiască staţii de exploatare a energiei pe Mimas, o lună a planetei Saturn.

Este imposibil de ştiut cam cât de mare ar deveni o economie a spaţiului, deşi compania multinaţională americană Morgan Stanley a lansat un studiu anul trecut ce estima că profiturile din indrustia globală ar creşte cu 1,1 trilioane de dolari până în anul 2040, triplu faţă de cifra din anul 2016.

Compania atribuie o mare parte din această creştere serviciilor oferite de sateliţi şi rachete, anticipând servicii noi precum internetul orbital sau servicii de livrare a coletelor cu ajutorul rachetelor. Nu ia în considerare, însă, proiectele mai curajoase precum turismul sau exploatoarea minieră, nici megaproiectele celor de la NASA.

Momentul în care ne aflăm seamănă foarte mult cu începuturile călătoriilor pe mare sau al căilor ferate. Pui bazele infrastructurii, gândul trece la lucru, iar ingeniozitatea se va ocupa de restul, scrie Bloomberg. Inovaţiile -  dar şi abuzurile -  acelor vremuri atrag atenţia asupra unei gândiri foarte atente odată cu trecerea timpului.

Se va ocupa Departamentul de Comerţ de prevenirea răspândirii „deşeurilor spaţiale” şi deteriorarea stratului de ozon? Vor fi favorizate nevoile bogaţilor peste interesul general al publicului? Cei mai bogaţi oameni ai lumii se axează spre o favorizare a curiozităţii exploratoare a rasei umane.

Acelaşi Jeff Bezos vrea ca start up-ul său Blue Origin să aterizeze pe Lună până în anul 2023, având în vedere crearea unei aşezări umane. Firma SpaceX a lui Elon Musk doreşte să ducă primii oameni pe Marte până în anul 2024.

Americanii sunt foarte sceptici când vine vorba de cine ar putea beneficia de pe urmele spaţiului cosmic şi cât de departe ar trebui să se ducă aventurile noastre.

Un sondaj făcut de cei de la Morning Consult pentru Bloomberg Businessweek arată că numai 37% din participanţi cred că firmele private ar trebui să aibă un rol foarte important în explorarea spaţiului. Aproape 45% cred că ele trebuie să aibă un rol infim, pe când 18% cred că acestea n-ar trebui să aibă nici cel mai mic rol în explorarea spaţiului.

Întrebaţi dacă oamenii ar trebui să colonizeze Luna, participanţii la sondaj au fost împărţiţi în jumătăţi aproape perfecte; întrebaţi în legătură cu cine ar trebui să supravegheze colonizarea altor planete, 58% consideră că o coaliţie a guvernelor mondiale ar fi cea mai potrivită.

Rezultatele sugerează un ideal ce persistă când vine vorba de spaţiu- o credinţă care spune că rasa umană are de la natură drepturi supreme asupra spaţiului cosmic.

Dar acest ideal nu se va realiza de la sine. Are nevoie de decizii foarte bine dezbătute, de discuţii şi negocieri multilaterale ce au la bază interesul şi consimţământul publicului larg. Guvernele mondiale încă incearcă să găsească o interpretare corectă a „Tratatului Spaţiului”, fiind nedumerite în legătură cu felul prin care să se supună acestuia şi ce fel de valori propune acesta.

Însă tratatul reprezintă o bază foarte bună. De nenumărate ori am văzut cât de greu poate fi rezolvarea problemelor pe care le-am creat cu mâna noastră, fie că a fost vorba de schimbările climatice, inegalităţile economice sau multe altele, scrie Bloomberg. În spaţiu avem o şansă să urmăm calea cea bună încă de la început.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO