Business Internaţional

Paradisurile fiscale sunt pe cale de disparitie, iar miliardarii nu mai au unde sa isi ascunda banii

Paradisurile fiscale sunt pe cale de disparitie, iar miliardarii nu mai au unde sa isi ascunda banii
23.03.2009, 00:00 624

Urmarirea celor care incearca sa evite plata impozitelor ar putea deveni o actiune mult mai facila in conditiile in care tari precum Elvetia, Austria, Hong Kong si Singapore si-au dat acordul pentru a relaxa regulile referitoare la pastrarea secretelor bancare.

Acestea au cedat in fata presiunii constante venite din partea comunitatii internationale pentru a adopta standardele globale privind transparenta operatiunilor bancare, dar insista asupra faptului ca vor continua sa protejeze identitatea investitorilor.
Tarile mentionate mai sus nu sunt incluse pe lista neagra a paradisurilor fiscale a Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), dar miscarea intreprinsa de ele forteaza micile state aflate pe aceasta lista sa intreprinda actiuni similare. Si aceasta in conditiile in care principala arma de aparare a unor tari precum Insulele Cayman sau Bermude in fata acuzatiilor venite dinspre OCDE era sa indice ipocrizia atacurilor organizatiei.
Acuzatii similare, aratau acestea, puteau fi formulate si in cazul unor tari membre ale OCDE, ca Elvetia, sau in cazul centrelor financiare asiatice - Hong Kong si Singapore. Concesiile facute de jucatorii de talie mare au distrus insa argumentul acestora si le forteaza sa renunte in a se mai agata de secretul bancar.
Potrivit metodologiei OCDE, o tara trebuie sa indeplineasca patru criterii pentru a se incadra in categoria paradisurilor fiscale. In primul rand, asocierea cu paradisurile fiscale tine de nivelul impozitelor percepute care este foarte scazut, iar in unele cazuri zero. Dar acest criteriu nu este suficient in conditiile in care fiecare jurisdictie are dreptul sa stabileasca individual nivelul impozitelor percepute in interiorul sau. Celelalte criterii enuntate de OCDE se refera la lipsa transparentei operatiunilor bancare, existenta unor reglementari care impiedica schimbul de informatii referitoare la impozite intre guverne si lipsa unor conditiilor ca activitatile economice intreprinse de companii sa fie unele substantiale. Acest ultim criteriu poate releva intentia anumitor state de a atrage investitii doar pe baza oportunitatilor oferite de nivelul de impozitare - asa-numitele centre offshore.
Acordurile incheiate recent nu vizeaza insa si centrele offshore pe care companiile le folosesc pentru a-si reduce costurile cu impozitarea. Daca in perioada dintre cele doua razboaie mondiale paradisurile fiscale erau asociate cu indivizii bogati care erau atrasi aici de nivelul redus al impozitarii, incepand cu anii '50 acesteau au inceput sa fie tinta predilecta a companiilor care incercau sa-si reduca sumele destinate impozitelor.
Devenind rezidenti ai unei tari paradis fiscal, in cazul indivizilor, sau instalandu-si sediul aici, in cazul corporatiilor, actorii economici beneficiaza de taxele si impozitele tarii respective, asadar veniturile si beneficiile vor fi impozitate mult mai putin decat in tarile lor de origine. In acest fel, paradisurile fiscale isi asigura sursele de capital necesare expansiunii economice.
Grupul de presiune Tax Justice Network estimeaza ca pierderile generate sistemului global de impozitare prin intermediul paradisurilor fiscale se ridica la 255 mld. dolari pe an, dar aceste cifre nu sunt acceptate in unanimitate. OCDE, de exemplu, estima ca la nivelul lui 2007 capitalurile plasate prin intermediul firmelor offshore in paradisurile fiscale atingeau o valoare cuprinsa intre 5.000 si 7.000 mld. dolari. Numai in Insulele Cayman capitalurile de acest fel erau estimate la 1.400 mld. dolari.
Initiativele OCDE si acordurile la care s-a ajuns in ultima perioada ar putea genera insa o schimbare nesemnificativa a acestei situatii, spun scepticii. Si aceasta in conditiile in care guvernele straine care vor sa afle mai multe informatii referitoare la clientii bancilor aflate in jurisdictii considerate paradisuri fiscale trebuie sa faca dovada suspiciunilor lor. Iar in situatia in care dovezile sunt foarte greu de obtinut multe dintre demersuri ar putea ramane fara raspuns.
Cel mai semnificativ impact in ceea ce priveste evaziunea fiscala prin intermediul paradisurilor fiscale este cel asupra tarilor emergente, care nu detin instrumentele necesare pentru a forta un schimb de informatii. Organizatia caritabila Oxfam estimeaza ca tarile emergente ar putea pierde prin intermediul paradisurilor fiscale mai multi bani decat au primit sub forma de ajutor strain.
Mai mult, bancheri si avocati din centrele financiare afectate de deciziile privind alinierea la standardele internationale de transparenta pun accentul asupra limitelor implicate de aceste acorduri. Ei vad aceste decizii ca pe un compromis intre necesitatea cooperarii cu guvernele straine si incercarea de mentinere a secretului bancar.
In general, paradisurile fiscale au un sistem de control monetar dublu care distinge atat intre rezidenti si non-rezidenti, cat si intre monedele locale si monedele straine. Rezidentii sunt, de obicei, subiectul controalelor monetare, iar non-rezidentii nu. De asemenea, paradisurile fiscale au monede foarte usor convertibile in dolari, euro sau lire sterline.
Daca marile corporatii beneficiaza de pe urma instituirii de centre offshore, persoanele fizice obtin avantaje prin intermediul bancilor offshore, banci aflate de obicei in jurisdictii cu fiscalitate redusa, in afara tarii de rezidenta a deponentului. Avantajele de care beneficiaza acesti deponenti sunt: mentinerea secretului bancar, impozitare redusa sau nula, acces facil la depozite si protectie impotriva instabilitatii politice si financiare.
De regula, paradisurile fiscale sunt asociate cu stabilitatea politica si financiara. Stabilitatea multora dintre paradisurile fiscale - precum Monaco, Liechtenstein, Bermude sau Andorra - este data de asocierea acestora cu economii puternice, ca Statele Unite sau Franta. Altele, desi independente, sunt de asemenea stabile. Este cazul Elvetiei sau cel al Luxemburgului.
In acelasi timp, mai multe paradisuri fiscale au renuntat la operatiunile care le confereau acest statut in anii '90, raspunzand astfel presiunilor constante privind transparenta venite din partea OCDE. Acum, atacul asupra paradisurilor fiscale s-a intensificat, iar cercul acestora incepe sa se restranga vizibil.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO