Astfel, este nevoie de regândirea şi schimbarea principiilor aflate la baza economiei mondiale, iar cuvântul de ordine în următoarea perioadă trebuie să fie "reduceţi datoriile" şi nu "maximizarea creşterii economice cu orice preţ", consideră economistul ceh, care va fi prezent la dezbaterea despre etica în afaceri "Economia binelui şi a răului" organizată de Centrul Ceh şi Ambasada Cehiei pe 27 septembrie.
Misiunea pe care o au în faţă marile economii nu este una uşoară şi se va întinde pe o perioadă lungă de timp pentru că reducerea datoriilor până la 20-30% din PIB, care poate avea loc doar cu ajutorul excedentelor bugetare, va dura cel puţin jumătate de generaţie.
Sedlacek, 34 de ani, autor al cărţii "Economia binelui şi a răului", este membru al consiliului economic naţional al Guvernului ceh, consilier al fostului preşedinte Vaclav Havel şi unul dintre tinerii economişti de top, potrivit Yale Economic Review.
De ce marile economii au acumulat datorii atât de mari?
Motivul poate fi spus în multe feluri. Unul dintre ele este consumul, care are efectele unui drog. Cu cât ai mai mult, cu atât vrei mai mult. Consumul te poate face să te îndatorezi, aşa cum o fac de multe ori şi drogurile din moment ce pur şi simplu trebuie să consumi mai mult, dar nu ai banii necesari să o faci. Şi atunci când familiile şi companiile nu mai pot sau nu mai vor să consume, guvernul vine şi umple golul şi consumă în locul lor. Drogurile te fac de asemenea să uiţi de viitor şi îţi pot distruge viaţa.
Ne-am obişnuit să consumăm în mod artificial mai mult, ceea ce a dus la o situaţie convenabilă în care creşterea economică era mai rapidă. Avansul economic a fost bazat pe datorii, dar acest lucru nu a contat şi tot ceea ce am avut a fost o creştere economică pe "steroizi". Dacă eu iau un credit de 10.000 de euro, numai un prost poate spune că am devenit cu 10.000 de euro mai bogat (dar cu toate astea pot începe să mă comport în acest fel). Partea interesantă este că atunci când guvernele fac acest lucru, ne bucurăm ca şi cum am fi devenit mai bogaţi. Care este motivul de bucurie dacă într-un an creşterea economică este de 2-3%, dar datoria publică urcă cu 4-7% din PIB? Aşadar, acesta este unul dintre motivele pentru care consumăm excesiv: pentru că cheltuim bani care nu sunt ai noştri din dorinţa de a creşte cu o viteză nesustenabilă, peste capacităţile noastre şi pe care nu o merităm.
PIB (GDP în limba engleză) vine de la Produs Intern Brut (Gross Domestic Product), dar ar trebui să însemne Produs Brut pe Datorie (Gross Debt Product).
Când au început ţările să acumuleze datorii?
Este o poveste lungă. Ce este mai important este că sistemul economic şi politic în care trăim, cu un ciclu electoral de patru ani, este construit într-un mod care nu oferă niciun stimulent pentru a nu face deficite. De fapt de ce nu le-am face? Pentru politicieni este foarte uşor să "tipăreşti datorii" pentru că oricum le va plăti altcineva. Acest lucru trebuie schimbat. În opinia mea, aceasta este o tentaţie căreia politicienii nu îi pot rezista. Imaginaţi-vă că politicienii ar avea puterea de a tipări bani. Care dintre ei ar rezista? Niciunul. Dacă aţi avea acasă o imprimantă de bani 100% legală, nu aţi tipări bani? Cu siguranţă aţi face-o. De aceea ar fi fost mai bine ca toţi să cădem de acord şi să le "confiscăm" politicienilor această superputere. Acum care este diferenţa dintre a tipări bani şi a tipări datorii? Din multe puncte de vedere există multe asemănări. Cred că acelaşi lucru ar trebui făcut şi cu dreptul de a "tipări datorii", adică cu politica fiscală, trebuie luat de la îndemâna politicienilor şi acordat unui organism independent din punct de vedere politic.
Este vreo legătură între creşterea datoriei publice şi apariţia "statului social"?
Nu, uitaţi-vă la Finlanda şi la alte state sociale tipice. Finlanda a reuşit cu succes să îşi reducă datoria. Şi uitaţi-vă la Marea Britanie, un stat prin tradiţie conservator, şi la modul în care datoria publică a urcat. Şi de asemenea, uitaţi-vă la Irlanda sau Islanda. N-au avut probleme din cauza "statului social" sau cu datoriile publice şi totuşi în câteva zile cele două ţări au ajuns în pragul falimentului. Din acest punct de vedere, criza a fost "obiectivă": a lovit atât economiile construite pe principii de dreapta, cât şi pe cele bazate pe principii de stânga.
Problema Irlandei a fost creşterea prea rapidă şi prea multă neseriozitate în industria bancară, în timp ce în cazul Greciei problema a fost creşterea slabă şi prea multă neseriozitate în sistemul social. Dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliţi: în timp ce problemele Greciei par mult mai evidente şi mai grave, eu consider că de fapt problemele Irlandei sunt mai mari pentru că ştim cum să tratăm problemele Greciei (prin măsuri de austeritate), dar nu ştim ce să facem cu cele ale Irlandei, care sunt mult mai asemănătoare cu cauzele aflate în centrul crizei financiare cu epicentrul în sectorul bancar american.
Au mai existat în istorie sisteme economice bazate pe datorii? Dacă da, ce s-a întâmplat cu ele şi ce lecţii ar trebui să învăţăm.
În trecut ţările se îndatorau în perioadele de război sau din cauza unor calamităţi naturale. Ceea ce ducea la falimente, hiperinflaţie (care este tot o formă de faliment) şi la noi războaie. Dar noi ne-am îndatorat înainte de criză fără un motiv real, cu excepţia consumului excesiv. Motivul este simplu: sistemul nostru politic este construit în aşa fel încât politicienii nu pot rezista tentaţiei îndatorării. În perioadele cu creştere economică, atunci când ar fi nevoie de un buget echilibrat, tendinţa guvernelor de dreapta este de a reduce taxele. Tendinţa celor de stânga este să majoreze cheltuielile. Un buget echilibrat este ca un copil pe care toată lumea îl laudă pentru frumuseţea sa, dar nimeni nu vrea să îl adopte.
În ceea ce priveşte criza datoriilor suverane din Europa şi în special din Grecia. Face Europa bine că forţează guvernul grec să reducă deficitul chiar dacă economia este încă în recesiune? Nu "îngroapă" această strategie economia elenă?
Criza din Grecia nu este doar o criză a Greciei, este o criză a civilizaţiei vestice, care, destul de interesant, s-a născut în Grecia. Ţara este cu doar câţiva ani "înainte". Dacă tendinţa de acumulare de datorii din majoritatea statelor vestice, inclusiv SUA, continuă, cu toţii vom fi în situaţia Greciei. Comportamentul de a te întinde mai mult decât îţi este plapuma, de a trăi peste posibilităţi, trebuie schimbat, cu toate că în curând s-ar putea să fie prea târziu. De asemenea, trebuie regândite principiile care stau la baza industriei bancare şi filozofia dobânzii. Criza actuală nu are cauze tehnice, ci filozofice.
Care sunt soluţiile optime pentru criza Greciei şi a datoriilor suverane în opinia dumneavoastră?
Nu are rost să înveţi să înoate un om care se îneacă, iar Grecia este asemenea unui om care se îneacă (şi Irlanda, şi Ungaria, şi Portugalia etc.), într-un fel majoritatea suntem în aceeaşi situaţie şi fără ajutorul celorlalţi ne vom înceca. Finlanda a avut probleme grave, la începutul anilor '90 nimeni nu avea să ştie că ţara va excela datorită fostului producător de cauciuc cunoscut sub numele de Nokia. Acum două generaţii Irlanda era o ţară foarte săracă, după care a devenit mândria Europei. Acum a căzut. Lucrurile se schimbă foarte repede. Cine ar fi crezut acum 20 de ani că Cehia şi România nu vor fi în grupul ţărilor cu probleme economice din UE? Lucrurile se schimbă repede, Grecia ar putea foarte uşor să crească în curând.
Şi soluţia? Acum trebuie să susţinem ţările aflate în derivă şi să ne rugăm ca numai economiile mici să pice, adică ceea ce se întâmplă în prezent. Acum nu facem decât să câştigăm timp, nu doar pentru Grecia, ci pentru noi toţi, dar va trebui găsită o soluţie sistematică. Din punctul meu de vedere soluţiile sunt obligaţiunile comune (datoriile sunt deja comune, dar noi ne prefacem că există datorii ale Germaniei, ale Cehiei, ale Irlandei, ale Greciei sau ale României) şi reguli fiscale comune.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
