Pe de altă parte, avansul economic al zonei euro din ultimul trimestru al anului trecut îi încurajează pe alţi economişti să creadă că banca centrală va continua să tragă de timp printr-un discurs agresiv în speranţa că dolarul se va întări şi că inflaţia din zona euro va lua avans.
Argumente prointervenţioniste: pericolul deflaţionist
Temerile că zona euro este ameninţată de deflaţie au apărut în octombrie, când datele arătau că inflaţia a decelerat la 0,7%, nivel mult sub ţinta stabilită de BCE, de puţin sub 2%. Drept răspuns la această situaţie, instituţia a redus în noiembrie dobânda de politică monetară de la 0,5% la un nivel minim record de 0,25%, cât este şi în prezent, scrie CNBC.
Deflaţia este nocivă pentru economie întrucât în aşteptarea unor preţuri şi mai mici consumatorii vor evita să mai cheltuiască, ceea ce va afecta producţia şi implicit creşterea economică. BCE va vrea să elimine acest risc.
Tăierea dobânzilor ar putea ajuta zona euro să evite deflaţia prin creşterea puterii de cumpărare şi implicit a cererii. Datele privind inflaţia în luna martie, ajunsă la 0,5%, ar putea determina BCE să ia măsuri chiar dacă preşedintele instituţiei Mario Draghi a asigurat că riscurile deflaţioniste în zona euro sunt limitate.
Euro prea puternic scumpeşte exporturile
Unul dintre motivele pentru care inflaţia este slabă este moneda unică europeană puternică. Euro a crescut cu peste 2% în raport cu dolarul în ultimele şase luni.
Un euro mai puternic înseamnă că importurile în zona euro sunt mai ieftine, ceea ce va ţine preţul produselor importate la nivel scăzut. Însă aprecierea continuă a monedei europene afectează exporturile zonei euro întrucât importatorii din străinătate nu au niciun interes să cumpere produsele europene scumpe. Luna trecută, Draghi a avertizat că aprecierea euro afectează inflaţia, iar analiştii punctează că membrii consiliului director al BCE au recurs mai ales la comentarii pentru a slăbi moneda europeană.
„Vorbele nu costă. BCE va trebui într-un final să îşi susţină afirmaţiile cu măsuri credibile“, a afirmat Anatoli Annenkov, economist la Société Générale.
Lipsa creditării a îngreunat revenirea economică a zonei euro
Creditarea este un semn că economia este vioaie, că populaţia şi companiile au destulă încredere în economie ca să se împrumute şi să cheltuiască. BCE a încercat deja să crească lichiditatea din piaţă oferind băncilor împrumuturi foarte ieftine. Cu toate acestea, creditarea sectorului privat în zona euro s-a redus cu 2,2% în februarie comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, după o scădere de 2,3% în ianuarie. Howard Archer, economist la IHS Global Insight, descrie această situaţie ca „îngrijorătoare“.
Argumente contra: Îmbunătăţirea situaţiei economice
PIB-ul zonei euro a crescut cu 0,3% în ultimul trimestru al anului trecut, comparativ cu cele trei luni anterioare, alimentând speranţele unora dintre economişti că economia este pe calea cea bună. De asemenea, cele mai recente date arată că numărul şomerilor din zona euro s-a redus în februarie, deşi marginal.
„Datele macro publicate după cea mai recentă şedintă a BCE, din martie, arată nu doar că economia s-a repus pe picioare, ci şi că este mai puternică decât se credea anterior”, a explicat Carsten Brzeski, economist la ING. Evoluţia economică confirmă aşteptările BCE, a subliniat Brzeski.
Banca centrală are nevoie de mai multe informaţii referitoare revenirea economiei înainte de a acţiona, iar semnele unei îmbunătăţiri a evoluţiei ar putea reduce presiunile pentru o intervenţie, a afirmat Draghi.
Teoria gloanţelor oarbe
O teorie este că BCE nu a intenţionat niciodată să relaxeze politicile monetare şi mizează pe faptul că situaţia din zona euro poate fi ţinută sub control printr-un discurs bine gândit.
„Planul ar fi să se folosească extensiv numai discursul agresiv în speranţa că dolarul se va întări şi că inflaţia din zona euro va începe să ia avans în cele din urmă începând cu aprilie”, a explicat Frederik Ducrozet, economist la Crédit Agricole, pentru CNBC.
BCE ar putea folosi „armamentul greu”
Unii analişti cred că banca centrală îşi amână intervenţia anticipând folosirea „armamentului greu”, neconvenţional. Draghi a afirmat de mai multe ori că BCE are la dispoziţie mai multe instrumente, inclusiv unele neconvenţionale, precum achiziţiile de obligaţiuni.
Săptămâna trecută, Jens Weidmann, preşedintele Bundesbank, banca centrală a Germaniei, până atunci un opozant declarat al achiziţiilor de obligaţiuni de către BCE, în special a celor suverane, a dat de înţeles că acceptă relaxarea cantitativă.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 03.04.2014
