Iar săgeţile au început deja să zboare. În SUA, libertatea Fed de a stabili dobânzile a devenit deja ţinta Republicanilor care fac presiuni pentru o politică reglementată. În Europa, Banca Centrală Europeană resimte presiuni uriaşe de a-şi înăspri politica monetară la cererea Germaniei. În India, o reformă monetară dramatică a fost implementată în mare parte peste capul băncii centrale.
Unele instituţii au renunţat practic la autonomia de care s-au bucurat anterior. Este posibil ca guvernele să-şi dorească în curând un control sporit asupra dobânzilor şi bilanţurilor.
„Perimetrul independenţei este o întrebare foarte, foarte deschisă,“ spune Charles Goodhart, profesor la London School of Economics. „Este cu siguranţă posibil să revenim la un mediu în care dobânda pe termen scurt este stabilită de către guverne“.
Puţini observatori s-ar aştepta ca guvernele din întreaga lume să priveze băncile centrale de puterile pe care le au în viitorul apropiat. Însă tonul politic în multe ţări face independenţa oficială a băncilor din ce în ce mai lipsită de sens. „Trebuie să avem o politică monetară mai predictibilă, disciplinată şi transparentă“, a declarat republicanul american Jeb Hensarling, şef al Comitetului pentru Servicii Financiare.
Şi în Marea Britanie ar putea surveni schimbări, aparentele erori ale Băncii Angliei de forecasting şi analiză devenind un subiect favorit pentru legislatorii care ţin să dovedească failibilitatea tehnocraţilor.
În zona euro, politicienii germani se întrec în a spune preşedintelui BCE ce să facă.
Chiar şi cei mai fervenţi susţinători ai băncilor centrale cred acum că ceva se va schimba. Ed Balls, fost consilier al lui Gordon Brown în 1997, declara anul trecut că „pentru a-şi proteja propria legitimitate populară“, băncile centrale ar trebui să fie pregătite să-şi „sacrifice parţial independenţa politică“.
Riscul iminent este ca bancherii centrali, dacă nu sunt atenţi, să se regăsească în situaţia colegilor din Turcia şi Ungaria, cu o capacitate redusă să acţioneze în afara mandatului guvernului, în pofida independenţei pe hârtie.
Riscurile nu sunt limitate la stabilirea dobânzilor. Banca centrală a Indiei pare să fi stat deoparte când guvernul lui Narendra Modi a invalidat 86% din cashul aflat în circulaţie.
Dar de ce contează independenţa băncilor centrale? Privilegiul acestor instituţii de a opera independent este strâns legat de practica ţintirii inflaţiei. S-a considerat că o bancă centrală independentă reprezintă cea mai bună cale de a asigura stabilitatea preţurilor. Acum, însă, după o lungă perioadă de inflaţie scăzută în lumea dezvoltată, această temere a căzut în plan secund.
Iar noile puteri conferite băncilor centrale de la criză încep să supraîncarce aceste instituţii.
Scăderea inflaţiei s-a produs într-o perioadă în care puterea sindicatelor a scăzut, iar salariile reale din unele economii nu au crescut la fel de rapid. Băncile centrale pot fi făcute uşor responsabile pentru aceste tendinţe, iar ignorarea impactului politicii monetare nu mai reprezintă o opţiune.
Ideea că politica monetară nu reprezintă pe toată lumea în mod egal este o temă atât de puternică, încât ar putea fi folosită pentru diminuarea autonomiei băncilor centrale.
