Formată în 2001 ca modalitate de fuzionare şi separare a diviziilor de agro-chimice ale AstraZeneca din Marea Britanie şi Novartis din Elveţia, Syngenta este cel mai mare producător de agro-chimice din lume, în faţa Bayer, şi al treilea mare furnizor de seminţe la nivel mondial, după Monsanto şi DuPont.
Listată la Zürich şi New York, compania are 28.000 de angajaţi în 90 de ţări. Syngenta susţine că în patru ani va deveni prima companie din lume care va comercializa o formă hibridă de grâu, un eveniment care ar putea juca un rol major în creşterea aprovizionării cu alimente la nivel mondial.
„Suntem produsul unor multiple fuziuni şi separări“, spune râzând Jon Parr, directorul de operaţiuni al Syngenta pentru Europa şi America Latină. „Astăzi suntem unul dintre puţinele businessuri globale concentrate exclusiv pe resurse pentru producţia agricolă.“
Exact de acest lucru a fost atrasă ChemChina, care, sub conducerea preşedintelui Ren Jianxin, s-a lansat într-o adevărată campanie de achiziţii în Europa în ultimii ani, dar care deţine un agri-business restrâns.
Syngenta are vânzări anuale de 14 miliarde de dolari, jumătate de pe pieţe emergente. Totuşi, viitorul său a devenit nesigur după ce a respins o ofertă de preluare din partea Monsanto. CEO-ul său Mike Mack a demisionat în octombrie anul trecut după această ofertă, iar compania a fost privită drept o ţintă de preluare de atunci. Puţini s-ar fi gândit totuşi că va fi preluată de o firmă chinezească.
Parte a temerilor la nivel internaţional cu privire la tranzacţie este că multe din seminţele comercializate de Syngenta în America de Nord şi Latină sunt modificate genetic. În Europa, cultivarea unor astfel de produse este interzisă. La fel şi în China, însă ţara se gândeşte să relaxeze această interdicţie.
Preluarea Syngenta ar pregăti ChemChina pentru momentul în care porumbul modificat genetic va putea fi cultivat în China, ceea ce ar putea creşte randamentul culturilor într-o ţară cu o populaţie extrem de numeroasă, dar cu numai 6,5% din suprafaţa totală de teren arabil la nivel mondial.
Jon Parr este încântat de tranzacţie, spunând că aceasta va garanta independenţa Syngenta şi va încetini ritmul consolidării în sector.
“ChemChina ne va ajuta şi pe piaţa chineză. Suntem deja cea mai mare companie de agro-chimice din China, însă piaţa este foarte fragmentată, iar cota noastră de piaţă este de 6%, cu mult sub cota medie de piaţă de 20% la nivel global”, spune Parr.
În ultimii trei ani, nivelurile ridicate ale producţiei de alimente pe fondul condiţiilor meteo favorabile la nivel mondial au împins în jos preţurile materiilor prime şi au pus presiune pe vânzările Syngenta.
Parr spune că grupul a înregistrat totuşi creşteri anuale de două cifre pe pieţele emergente în cea mai mare parte a ultimului deceniu. “Am înregistrat creşteri ale cotelor de piaţă pe seminţe şi ne-am menţinut cota de piaţă pe protecţia culturilor în ultimii doi sau trei ani. Credem că sistemul nostru R&D este cel mai productiv din industrie”.
Hibridizarea grâului este poate cel mai ilustrativ exemplu. Efortul de hibridizare a acestui produs va împlini 20 de ani până în 2020, însă Parr crede că acesta ar putea juca un rol major în atingerea ţintei ONU de dublare a producţiei de alimente până la mijlocul acestui secol.
“Suntem cel mai mare furnizor de seminţe de cereale de calitate din lume şi vindem de aproximativ 200 milioane de dolari pe an. Credem că la 15 ani după introducerea grâului hibrid businessul ar putea fi de 10 ori mai mare”.
În acest fel Syngenta ar putea deveni mai bine cunoscută în afara industriei agricole. Deocamdată, însă, compania ar putea avea nevoie de foarte multă energie pentru a-i convinge pe politicieni de avantajele preluării sale de către o companie din China.
