Premierul Greciei a început să-i curteze pe investitori cu mult timp înaintea vânzării de obligaţiuni de pe 10 aprilie. „Lovitura de graţie“ a fost o întâlnire cu aceştia, în septembrie, la sediul din Manhattan al JPMorgan Chase, prezidată de chiar CEO-ul băncii, Jamie Dimon, potrivit unor surse apropiate situaţiei, citate de Bloomberg. Eforturile au pavat drumul unei oferte de 3 miliarde de euro care a atras cerere de aproape şapte ori mai mare. În timp ce Grecia este încă măcinată de deflaţie şi de cel mai mare şomaj din Europa, vânzarea scoate în evidenţă că legăturile ţării cu zona euro se solidifică în condiţiile în care aceasta încearcă să înlăture stigmatul pornirii crizei financiare şi al celei mai mari restructurări a datoriei din istorie.
„Acestea tranzacţii nu sunt lipsite de risc. Totul depinde de continuarea creşterii în Europa. Condiţiile economice din Grecia nu sunt foarte roz, dar nu încape semn de îndoială că situaţia este mult mai bună“, a explicat Mark Nash, analist la Invesco, care administrează fonduri de 787 miliarde de dolari.
Fondul este unul dintre investitorii care au cumpărat obligaţiuni greceşti, scadente în cinci ani. O altă firmă „sedusă“ de Samaras este Greylock Capital Management din SUA, administratorul unor fonduri de 850 mil. dolari.
Bondurile greceşti au adus câştiguri de peste 400% din iunie 2012, luna în care Samaras a venit la conducerea guvernului, un randament mai mare decât al oricărei acţiuni a unei companii de tehnologie incluse în indicele bursier american Standard & Poor’s 500. Yieldurile obligaţiunilor greceşti cu scadenţa la zece ani au atins luna aceasta minimul de după februarie 2010, iar Samaras a declarat că se aşteaptă ca aceste costuri de finanţare să-şi continue scăderea şi a asigurat că Grecia nu se grăbeşte să iasă din nou pe pieţe.
Vânzând obligaţiuni prin intermediul băncilor şi nu prin licitaţie, pentru a-şi asigura cerere, Grecia a obţinut un yield de 4,95% pentru noile obligaţiuni. Cererea a depăşit 20 de miliarde de euro, ceea ce a permis Atenei să atragă mai mult decât cele 2,5 miliarde de euro avute iniţial în plan. Aproape jumătate din datorii s-au dus la investitori britanici, iar o treime la alţi investitori europeni.