Industria materiilor prime a ajuns la un punct critic şi va suferi probabil transformări semnificative în condiţiile în care preţul minereului de fier, a doua materie primă ca importanţă din lume şi una dintre cele mai abundente, s-a prăbuşit anul acesta cu peste 40%, iar epoca de aur a petrolului s-ar putea apropia de sfârşit, iar până în 2050 locul cărbunelui ca principala sursă de energie a lumii va fi luat de Soare.
Nichelul, o materie primă folosită la fabricarea oţelului inoxidabil, este, de asemenea, cu 20% sub maximul ultimilor doi ani, atins în mai.
Declinul preţului minererului de fier are drept cauză supraoferta din partea celor mai mari jucători din industrie şi diminuarea cererii din China, cel mai mare consumator al acestei materii prime la nivel mondial, scrie Financial Times într-un articol intitulat „Sfârşitul Epocii Fierului”.
Preţul minereului de fier a înregistrat cea mai slabă performanţă din rândul metalelor şi al materiilor prime solide de la începutul anului şi până în prezent. De la un preţ mediu de 135 de dolari/tonă anul trecut, minereul de fier s-a ieftinit la 80 de dolari/tonă, cea mai redusă cotă de după criza financiară.
„Piaţa minereului de fier este în mijlocul unei tranziţii fără precedent în istoria recentă a materiilor prime”, atenţionează banca australiană Macquarie. Declinul puternic al preţurilor vine când unii jucători investesc masiv în producţie. Spre exemplu, compania minieră Anglo American a pariat 8,2 miliarde de dolari pe proiectul brazilian Minas‑Rio, prin care speră să aducă pe piaţă 26,5 milioane de tone de minereu de fier începând cu 2016.
Cei mai mari companii de minerit din lume, Vale, Rio Tinto şi BHP Billiton, şi-au majorat producţia de la sub 700 de milioane de tone pe an în urmă cu trei ani la peste 800 de milioane de tone şi intenţionează să împingă livrările la peste un miliard de tone pe an în câţiva ani.
Excesul de ofertă nu reprezintă singurul factor care influenţează preţul minereului de fier Diminuarea cererii de pe piaţa chineză are o contribuţie importantă, China fiind cel mai mare producător de oţel din lume şi cel mai mare consumator de minereu de fier.
“Întrucât două treimi din minereul de fier tranzacţionat ajunge în China, cererea de fier din China şi producţia locală au un rol important în determinarea preţului la nivel global”, spune CRU, o firmă de consultanţă din Londra.
Încetinirea din sectorul imobiliar rezidenţial din China, unde boom‑ul construcţiilor a stimulat supraoferta şi a coborât preţurile în numeroase zone, a condus la reducerea cererii de oţel.
“Dacă în prima jumătate a anului oferta a fost cauza reducerii preţului minereului de fier, acum problema este cererea”, a spus Colin Hamilton, director de cercetare în materii prime la banca australiană de investiţii Macquarie.
Ca şi fierul, nichelul înregistrează scăderi substanţiale de preţ. Cotaţiile acestui metal folosit ca ingredient la fabricarea oţelului inoxidabil s-au redus cu peste 20% faţă de maximul ultimilor doi ani, atins în mai. Scăderea reflectă cererea slabă şi acumularea de stocuri.
Vârful boom-ului petrolului
Industria petrolului trece şi ea prin transformări fără precedent. Aceasta a primit un impuls puternic de la revoluţia şistului din SUA, dar unii analişti cred că producţia de petrol se apropie de punctul de vârf, de la care nu mai poate decât să coboare.
Producţia de ţiţei “convenţional” a atins maximul în 2005, iar de atunci speranţa stă în petrolul prins în şisturi, scrie OilPrice.com. Preţurile sunt acum de cinci ori mai mari comparativ cu nivelurile din urmă cu zece ani, iar creşterea rapidă a costurilor energiei a încetinit multe economii, a redus consumul de petrol şi, împreună cu alţi factori, a provocat “marea recesiune”.
Cu excepţia celei din SUA, producţia nu creşte aproape nicăieri în lume. Niciun alt stat în afară de SUA nu şi-a dezvoltat industria şistului. Producţia de petrol convenţional rusesc pare să fi ajuns la punctul de maxim, iar exploatarea ţiţeiului din Arctica este încă în faşă. În Brazilia şi în Golful Mexic producţia stagnează, iar ţările din Orientul Mijlociu sunt preocupate cu „anihilarea” reciprocă. Cererea globală continuă însă să crescă cu aproximativ un milion de barili pe zi în fiecare an.
Dacă în ecuaţie sunt puse ideea că boom-ul şistului din SUA se va termina în câţiva ani, iar producţia în alte părţi scade, preţurile nu pot decât să crească, cu efecte negative asupra economiilor.
Preţul petrolul trece acum prin cel mai abrupt declin de după criza financiară, cotaţiile scăzând cu 16% de la mijlocul lunii iunie. În acest context, Arabia Saudită, o ţară a cărei economie trăieşte din petrol, ia în calcul tăieri adânci în producţie.
Era cărbunelui apune şi ea
Soarele va lua până în 2050 locul cărbunelui ca principala sursă de energie a lumii, potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei. Ţările lumii vor adăuga la capacitatea de producţie de energie solară câte 200 de gigawaţi în fiecare an începând cu 2025, mai mult decât întreaga capacitate din prezent, scrie The Telegraph.
Costurile de producţie a panourilor fotovoltaice vor continua să scadă, cu 60% pentru cele destinate locuinţelor şi cu până la 70% pentru cele folosite de producătorii de energie, anticipează IEA. Preţul unei celule fotovoltaice s-a redus deja de la patru dolari în 2008 la 0,80 dolari. Agenţia se aşteaptă ca preţul să ajungă la 0,30 dolari în 2050.
Între timp, eforturile de reducere a amprentei de carbon vor scumpi combustibilii fosili.
