Pater Tenebrarum, analist financiar şi contributor al site-ului de opinii Seeking Alpha (unde postează unii dintre cei mai în vogă economişti ai momentului), atrage atenţia că „războiul contra cash-ului“ proliferează la nivel global, că JPMorgan Chase s-a alăturat aparent acestei lupte restricţionând utilizarea banilor fizici pe anumite pieţe, limitând plăţile cu cash ale debitorilor şi interzicând păstrarea banilor fizici în cutiile de depozit ale băncii. Tenebrarum aminteşte şi de un articol apărut într-o publicaţie elveţiană în care un manager elveţian de fonduri de pensii îşi povesteşte păsurile legate de politica „bizară“ de dobânzi negative practicată de Banca Naţională a Elveţiei. Din cauza acestei politici, băncile comerciale din Elveţia au implementat de mult timp dobânzi negative la depozite. Diferenţa faţă de alte state este că aici dobânzile negative au devenit atât de pronunţate că este mai rentabilă retragerea cash-ului şi păstrarea acestuia într-un seif asigurat. Managerul a calculat că astfel economiseşte cel puţin 25.000 de franci elveţieni pe an la fiecare depozit de 10 milioane de franci. Prin urmare, a adus la cunoştinţa băncii că va face curând o retragere substanţială.
Publicaţia elveţiană în cauză, SRF, notează că „de când banca naţională a introdus dobânzile negative, fondurile de pensii au probleme. Băncile îşi scot costurile suplimentare taxând fondurile. Rezultatul este că banii economisiţi pentru pensii se împuţinează în loc să aducă câştig. În aceste condiţii, mai multe fonduri de pensii iau în considerare scoaterea banilor din conturile bancare“.
Adio bani
Jurnaliştii SRF au descoperit că una dintre marile bănci ale ţării, o ţară renumită pentru libertatea economică, refuză să onoreze retrageri mari de bani. Într-o notă adresată unui manager de fonduri, văzută de jurnalişti, banca respectivă scrie că „ne pare rău, dar în perioada de timp specificată de dumneavoastră nu a putut fi găsită nicio soluţie care să corespundă dorinţei dumneavoastră“. Fondul de pensii are un cont la vedere care-i permite proprietarului să dispună după bunul plac de bani. Experţii financiari spun că atitudinea băncii este clar o încălcare a legii.
Refuzul se poate explica, în opinia lui Tenebrarum şi a managerilor de fonduri, printr-o directivă primită de banca respectivă de la banca naţională. Trebuie notat că directivele nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.
Banca naţională a confirmat că nu tolerează ca mase mari de bani să eludeze politica dobânzilor negative. „De aceea, Banca Naţională a recomandat ca băncile să abordeze cererile de retragere într-o manieră restrictivă.“
Hans Giger, profesor la Universitatea din Zürich, spune că în timp ce banca centrală nu are voie să influenţeze contractele băncilor comerciale cu fondurile de pensii, ea poate „emite directive către bănci pentru protejarea interesului colectiv al economiei elveţiene“.
Cu alte cuvinte, scrie Tenebrarum, deponenţii de sume mari din Elveţia au devenit victimele colectivismului.
Concluzia analistului este că ceea ce se întâmplă în Elveţia, una din ţările considerate a fi un membru al „celui mai select club al libertăţii economice“, reprezintă un mare semnal de alarmă. Banii clienţilor nu aparţin băncilor comerciale şi nici băncilor centrale. Dacă „imobilizarea“ banilor de către o structură cu reprezentanţi nealeşi de popor este posibilă într-o ţară ca Elveţia, ea poate fi posibilă peste tot în lume.
Războiul contra cash-ului pe alte meleaguri
O formă larg răspândită a războiului contra banului fizic este limitarea tranzacţiilor cu cash la anumite sume. În Suedia, o societate puternic informatizată, până şi cerşetorii- vânzătorii ambulanţi de reviste sunt dotaţi cu cititor de carduri.
Asociaţia băncilor italiene a declarat în urmă cu patru ani război contra banului fizic pe motiv că procesarea plăţilor cash costă băncile şi companiile până la 10 miliarde de euro pe an. Asociaţia promovează plăţile electronice în sectorul public şi cel privat într-o ţară în care cultura cash-ului este adânc înrădăcinată. Companiile preferă să-şi plătească salariaţii cu bancnote pentru a evita plata taxelor. Populaţia şi comercianţii cred că băncile vor doar să multiplice tranzacţiile pe care le gestionează pentru a-şi majora profitul.
În SUA, guvernul refuză să printeze bancnote mai valoroase, deşi acestea ar facilita tranzacţiile financiare mari. Pe piaţa monetară americană domină bancnota de 100 de dolari, a cărei putere de cumpărare se erodează constant. Fed a emis şi bancnote de 500 de dolari, de 1.000 de dolari şi chiar de 5.000 de dolari, dar doar limitat, iar lipsa acestui fel de hârtie de valoare a încurajat plăţile electronice, mai uşor de supravegheat.
