Qatarul, al doilea cel mai mare exportator de gaze naturale din lume şi cel mai mare furnizor de gaze naturale lichefiate (GNL), este important şi pentru alte state europene.
Spre exemplu, gazele Qatarului ar putea contribui substanţial la independenţa energetică a Poloniei faţă de Rusia. Cea mai mare economie est-europeană are un terminal nou de GNL prin care a primit deja combustibil qatarez. Următoarele pe lista importurilor poloneze sunt gazele americane. Cum Arabia Saudită şi statele sale satelite izolează economic şi comercial Qatarul, livrările de combustibil ar putea avea de suferit. Presa rusească speculează că problemele din Orientul Mijlociu sunt oportunitatea Rusiei de a vinde mai multe gaze în Europa. Gazprom construieşte noi gazoducte în Europa, Nord Stream-2 şi Turkish Stream, cu sprijinul Austriei, Germaniei şi Turciei. Polonia este unul dintre cei mai înverşunaţi opozanţi ai Nord Stream-2. Această ţară şi-a cumpărat anul trecut 10% din gaze din Qatar şi exportă o parte din resurse în Ucraina, ţară în conflict cu Rusia. Varşovia vrea ca prin terminalul GNL din portul Swinoujscie să facă din Polonia un centru de distribuţie în Europa pentru gazele qatareze. În Marea Britanie, Qatarul a promis investiţii de peste şase miliarde de dolari. Premierul Theresa May a salutat decizia. Economia britanică are nevoie în contextul Brexitului de toate semnele de încredere pe care le poate primi.
Qatarul are investiţii de circa 50 de miliarde de dolari în Marea Britanie şi livrează acestui stat 90% din importurile de GNL.
Printre investiţiile britanice se numără clădirea Shard din Londra, lanţul de magazine Harrods, aeroportul Heathrow care deserveşte Londra şi banca Barclays.
Fondul de investiţii suveran al Qatarului are investiţii în Rosneft, companie de petrol rusească, în Royal Dutch Shell din Olanda, în Total, companie de petrol franceză, în banca elveţiană Credit Suisse, în banca agricolă chineză, în VW şi Siemens din Germania şi în compania de bijuterii Tiffany&Co.
În ceea ce priveşte România, peste 2.000 de români lucrează în Qatar. România exportă acolo mai ales produse alimentare şi mobilier şi importă în special ˛i˛ei ∫i produse petrochimice. De altfel, UE importă mai ales combustibili. La exporturi europene în Qatar, pe primul loc se situează utilaje şi echipamente de transport, cu Germania fiind cel mai mare exportator european.
În ceea ce priveşte Germania, ministrul de externe Sigmar Gabriel şi-a exprimat îngrijorările privind eforturile statelor arabe de a reteza legăturile cu Qatarul şi l-a acuzat pe preşedintele american Donald Trump de exacerbarea tensiunilor din Orientul Mijlociu. Toate acestea într-un interviu pentru ziarul economic Handelsblatt. Gabriel a vorbit despre Ñtrumpizareaî relaţiilor din regiune. ÑAparent, Qatarul va fi izolat mai mult sau mai puţin total şi va fi lovit fatalî, a spus oficialul. ÑO astfel de Trumpizare a tratamentului este în particular periculoasă într-o regiune deja calamitată de crizeî. Arabia Saudită, Egiptul, Emiratele Arabe Unite şi Bahrainul au întrerupt relaţiile cu Qatarul şi au închis spaţiul aerian pentru zborurile comerciale. Statele arabe îi acuză pe qatarezi de sprijinirea terorismului, acuzaţii pe care Qatarul le neagă. Preşedintele Trump a afirmat pe Twitter că statele arabe i-au spus despre disputa cu Qatarul cu ocazia recentei sale călătorii în regiune.
ÑÎn timpul călătoriei mele recente în Orientul Mijlociu am spus că nu mai poate exista finanţare pentru ideologie radicală. Liderii au arătat către Qatar ñ priviţi!î, a scris Trump.
Ministrul Gabriel a criticat politica preşedintelui american în Orientul Mijlociu. ÑUltimele afaceri militare gigantice ale preşedintelui american Trump cu monarhiile din Golf exacerbează riscurile unei noi curse a înarmăriiî, a spus el. ÑEste o politică complet greşită şi cu siguranţă nu una acceptată de Germania.î Trump a semnat contracte de vânzare de armament de 110 miliarde de dolari în Arabia Saudită când a vizitat regatul în mai. În urmă cu câţiva ani şi Germania a fost furnizor de echipament militar ñ tancuri, în număr mare - pentru Qatar. Despre modul în care Trump abordează tensiunile din Golf revista Slate scrie că preşedintele sărbătoreşte pe Twitter topirea alianţei pe care SUA o au în Orientul Mijlociu. Saudiţii şi qatarezii sunt aliaţi vitali ai americanilor în regiune.
SUA au în Qatar cea mai mare bază militară din Orientul Mijlociu. Circa 11.000 de soldaţi americani sunt staţionaţi la baza aeriană al-Udeid. Şi Turcia are nu de mult timp o bază militară în Qatar. America menţine legături militare strânse şi cu saudiţii, acuzaţi şi ei că ocrotesc jihadismul.
Bloomberg scrie că actualul conflict diplomatic din Golf ñ criza Qatarului cu foştii aliaţi suniţi ñ ar avea mai puţin de-a face cu jihadismul şi terorismul şi mai mult cu gazele şi geopolitica. Seminţele conflictului au fost sădite în urmă cu 22 de ani. În 1995, actualul lider qatarez, şeicul Tamim bin Hamad Al Thani, l-a îndepărtat de la tron de tatăl său pro-saudit şi a început să exporte GNL din cel mai mai mare rezervor gazeifer al lumii, Câmpul de Nord, practic singura sursă de gaze a qatarezilor, pe care aceştia o împart cu Iranul, rivalul de moarte a saudiţilor. Banii din exporturi au ajutat Qatarul să devină unul dintre cele mai bogate state ale lumii, o putere financiară şi să adopte o politică externă independentă de cea a vecinilor. Averea acumulată din vânzarea gazelor a permis Qatarului să-şi construiască legături cu SUA, cu Rusia şi cu Iranul, să sprijine Frăţia Musulmană, o grupare islamistă sunită din Egipt, mişcarea Hamas şi Fâşia Gaza şi facţiuni armate care se opun Emiratelor Arabe şi Arabiei Saudite în Libia şi Siria.
Qatarul poate exporta gaze fără a avea de-a face cu influenţa vecinilor deoarece Organizaţia Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), cartel dominat de saudiţi, nu are nicio influenţă directă asupra pieţei gazelor. Pentru a-şi proteja exporturile de GNL şi averea, Qatar a trebuit să promoveze o politică regională de apropiere de Iranul şiit.
