În noiembrie anul trecut, o lucrare a lui Andy Warhol din seria numită „Death and Disaster” (Moarte şi Dezastru, în traducere) s-a vândul la preţul de 105,4 milioane de dolari, un nou record pentru artistul american, la o licitaţie găzduită de Sotheby's, una dintre cele mai mari case de licitaţii din lume.
Creaţiile artistice din aceeaşi colecţie au fost prezentate în prima expoziţie individuală a lucrărilor lui Warhol, în 1964, de Galieria din Paris a Ilenei Sonnabend, o prietenă cu origini româneşti a artistului. Nicio lucrare nu a fost vândută cu această ocazie, scrie publicaţia americană The Wall Street Journal.
În 1961, Ileana Sonnabend s-a mutat de la New York la Paris, unde şi-a deschis o galerie de artă un an mai târziu cu intenţia de a aduce în Europa artiştii curentului Pop Art american. Ileana Sonnabend a organizat împreună cu fostul ei soţ, Leo Castelli, prima expoziţie a lucrărilor americanilor Jasper Johns şi Robert Rauschenberg în sufrageria casei lor din cartierul de lux newyorkez Upper East Side. În 1964, când Ileana se temea că va fi nevoită să închidă galeria după eşecul expoziţiei Warhol, Rauschenberg câştiga marele premiu la Bienala de la Veneţia, iar succesul s-a datorat în mare măsură eforturilor ei de a-i face cunoscuţi în Europa pe Rauschenberg şi pe alţi artişti americani.
Nimeni la acea dată nu şi-a putut imagina globalizarea de astăzi a artei, care a devenit un produs ce poate atrage sume impresionante în timp ce artiştii sunt promovaţi de comercianţi la târguri internaţionale şi în galerii cu sedii în mai multe oraşe (dealerul american de artă Larry Gagosian este lider cu 13 galerii în opt oraşe).
Acum, intuiţia Ilenei nu se poate să nu fie privită fără admiraţie, ea fiind cea care a insistat pe lângă Castelli să expună la New York lucrările unui artist neprofitabil ca Warhol, subliniază WSJ. Ileana şi Castelli au avut o relaţie colegială remarcabilă şi au colaborat pe tot parcursul vieţii.
Ileana Sonnabend şi-a deschis a doua galerie la New York în 1970, făcându-i cunoscuţi simultan pe două continente pe artiştii mişcării italiene Arte Povera şi pe cei aparţinând artei conceptuale şi minimalismului. Prin artiştii pentru care a luptat şi prin modul de lucru transatlantic, Ileana Sonnabend a anticipat globalizarea de astăzi a artei.
„Sonnabend, însă, căuta … ceea ce nu era familiar, poate chiar ceva ce nici nu dădea o stare de bine”
Expoziţia "Ileana Sonnabend: Ambassador for the New," („Ileana Sonnabend: Ambasador al Noului”) deschisă până pe 21 aprilie la Muzeul de Artă Modernă (MoMA) din New York o celebrează pe Ileana Sonnabend ca deschizătoare de drumuri în arta contemporană prin lucrări a zeci de artişti promovate şi chiar colecţionate de aceasta. Expoziţia include, printre altele, lucrări ale americanilor Roy Lichtenstein şi James Rosenquist, cărora Ileana Sonnabend le-a organizat primele expoziţii individuale din Europa, şi ale italianului Mario Merz şi grecului Jannis Kounellis, care au debutat la New York, tot cu ajutorul Ilenei Sonnabend.
„Felul în care ea acţiona are la bază o intuiţie de o extraordinară precizie,” spune Ann Temkin, curator şef al expoziţiilor de pictură şi sculptură de la MoMA, care a organizat expoziţia. „Atât de mulţi dealeri, alături de curatori şi colecţionari, împun artei propriile lor aşteptări. Sonnabend, însă, căuta … ceea ce nu era familiar, poate chiar ceva ce nici nu dădea o stare de bine, dar care îi sugera că <<asta contează>>”, a continuat Temkin.
Expoziţia are în centru o donaţie făcută de familia Ilenei Sonnabend pentru MoMA, şi anume "Canyon" a lui Rauschenberg, o lucrare din 1959 în care artisul a încorporat obiecte găsite, inclusiv un vultur pleşuv împăiat. La moartea Ilenei Sonnabend la vârsta de 92 de ani, în 2007, colecţia ei de artă, ce cuprindea lucrări de început cumpărate de la artiştii pe care i-a promovat, a fost evaluată la aproape 900 milioane de dolari. O mare parte a colecţiei a fost vândută pentru a achita o taxă pe proprietate de 471 milioane dolari. "Canyon" a fost evaluată la 65 milioane dolari. Vulturul pleşuv este însă o specie protejată de lege în SUA şi de aceea vânzarea lucrării este ilegală. Familia Ilenei Sonnabend era astfel împovărată cu o datorie de 40,4 milioane dolari pentru o lucrare cu valoare de piaţă zero. Anul trecut, guvernul a fost de acord să renunţe la taxă cu condiţia ca proprietarii să doneze "Canyon" unui muzeu.
Ileana Sonnabend, fiica unui „baron tâlhar” cu o situaţie financiară extrem de bună
Născută la Bucureşti, Ileana Sonnabend a fost fiica unui „baron tâlhar”, după spusele familiei, şi a avut o situaţie financiară extrem de bună. Ileana Sonnabend nu a fost o persoană care să caute să fie în centrul atenţiei, însă siguranţa financiară i-a permis să lucreze ca agent independent şi să îşi asume riscuri.
Un alt aspect care a susţinut eforturile Ilenei Sonnabend de a-i prezenta pe artiştii Pop Art americani publicului european a fost capacitatea ieşită din comun a acesteia de a se conecta atât la Lumea Nouă cât şi la Bătrânul Continent. Nerăbdători să plece din România după căsătorie, Ileana Sonnabend şi Castelli s-au mutat la Paris în 1935, unde s-au împrietenit cu suprarealiştii. După ocupaţia trupelor naziste, cuplul evreu şi fiica lor, Nina, au părăsit Franţa, au trecut prin Algeria, Maroc, Spania şi Cuba şi au ajuns în cele din urmă la New York în 1941. Ileana Sonnabend s-a întors la Paris la începutul anilor ’60, afişând o atitudine nouă şi înconjurată de cercul ei de artişti, inclusivde Johns, Rauschenberg, Rosenquist, Jim Dine şi Claes Oldenburg. Într-o scrisoare către Castelli după deschiderea primei expoziţii a lucrărilor lui Lichtenstein la Paris, în 1963, Ileana Sonnabend dădea la iveală atitudinea ei neconvenţională: „Există un efect cumulativ care deja a făcut vâlvă în lumea artei. Chiar şi criticii cel mai puţin probabil a fi conservatori ne-au admonestat. Suntem într-un splendid masacru!”
Efectul Pop Art: „Oamenii care s-au simţit ofensaţi au fost oamenii care ai fi vrut să se simtă ofensaţi”
Felul în care a fost receptată în Europa mişcarea Pop Art a fost mixt în sensul cel mai bun al cuvântului, spune Ann Temkin. „Oamenii care s-au simţit ofensaţi au fost oamenii care ai fi vrut să se simtă ofensaţi, iar oamenii pe care această mişcare i-a inspirat şi i-a entuziasmat sunt oamenii pe care astăzi îi apreciem”. „Din poveştile europenilor care au fost prezenţi la expoziţiile pe care le organiza, aflăm că aceştia erau uimiţi nu doar de arta în sine, ci şi de instincul ei de marketing tipic american”. Ileana Sonnabend făcea publicitate evenimentelor lipind afişe prin tot oraşul, iar uşa ei era deschisă pentru oricine, indiferent dacă îi erau sau nu clienţi.
„Acesta a fost copilăria felului în care funcţionează astăzi industria artei la nivel global”, afirmă Temkin, care a descris lumea artei de la Paris ca pe „o lume închisă şi discretă”. Dar Ileana Sonnabend a zduncinat-o din temelii. „Scopul ei era să facă arta accesibilă şi cunoscută la scară largă”, adaugă Temkin.
„Mişcarea Pop Art americană a schimbat complet peisajul european”, spune Antonio Homem, director al Galeriei Sonnabend. Antonio este fiul adoptiv al Ilenei şi al celui de-al doilea ei soţ.
„Mişcarea Pop Art foloseşte lucruri pe care mulţi americani le consideră banale şi nefolositoare, dar pentru publicul european aceste lucruri aveau ceva exotic”, a mai spus Homem.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
