Business Internaţional

Salariile din China sunt la fel sau chiar le depăşesc pe cele din unele ţări europene

China produce şi exportă orice, de la celebra alifie chinezească la avioane mari de transport de pasageri precum Comac C919 (foto) cu care rivalizează cu Boeing şi Airbus.

China produce şi exportă orice, de la celebra alifie chinezească la avioane mari de transport de pasageri precum Comac C919 (foto) cu care rivalizează cu Boeing şi Airbus.

Autor: Bogdan Cojocaru

18.08.2017, 00:05 8996
Unii europeni ar trebui să spere că China va continua să-şi majoreze salariile dacă vor venituri mai mari pentru ei, scrie Forbes.

Pe de o parte, China, o ecomomie considerată cândva fabrica lumii, a ajuns din urmă în ceea ce priveşte salariile din estul Uniunii Europene. Pe de cealaltă parte, salariile din cei mai noi membri ai UE sunt limitate de competiţia globală pentru forţa de muncă, o cursă pe care China deocamdată o câştigă.  

Slariile medii lunare din Shanghai (1.135 dolari), Beijing (983 dolari) şi Shenzen (938 dolari), mari centre de producţie ale Chinei, sunt mai mari decât cele din cel mai nou membru al UE, Croaţia. Aici, salariul net mediu este de 887 de dolari pe lună. Croaţia a intrat în UE în 2013.

Salariul mediu din Shanghai este, de asemenea, mai mare decât cele din Lituania (956 dolari) şi Letonia (1.005 dolari). În Estonia, care a aderat la UE în 2011, venitul este de 1.256 dolari pe lună.

În ultimii zece ani, Europa a căutat să absoarbă forţa de muncă ieftină şi calificată din Europa de Est. În 2002, China devenit mai integrată în forţa de muncă globală când s-a alăturat Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Combinarea acestor două mase mari de salariaţi în forţa de muncă a pus bazele stagnării salariale pentru cei slab calificaţi şi pentru muncitorii de la liniile de producţie din întreaga lume. În limbaj economic, această tendinţă se numeşte „nivelarea curbei Phillips“, explică Neil MacKinnon, economist la VTB Capital.

„Impactul globalizării şi intrarea Chinei în OMC în 2002 au majorat semnificativ forţa de muncă globală disponibilă.“ Excesul de ofertă de forţă de muncă chinezească şi fluxul de produse chinezeşti ieftine în economia mondială au fost bine-venite pentru consumatorii de peste tot din lume. Însă acest lucru a însemnat că Europa de Est ieşea din joc la acest capitol. 

Acum, forţa de muncă chinezească este plătită mai bine. Salariile est-europene  la nivelurile din China sunt normalul într-o lume care are ca motto: „orice poţi face, China poate face mai ieftin“.

China stabileşte preţul forţei de muncă din industria manufacturieră şi, în viitor, logistica pentru comerţul electronic. Unii europeni ar trebui să spere că China va continua să-şi majoreze salariile dacă vor salarii mai mari pentru ei.

Contribuţia Chinei la comerţul mondial s-a majorat de la mai puţin de 2% în 1990 la aproape 15% în prezent. De atunci, pieţele economice ale Chinei s-au integrat în economia globală, ajutate mai ales de o forţă de muncă cu un raport capital/muncă sub standardele globale. China începe abia acum să se automatizeze.

Din 1990 încoace, ţările din Europa de Est au ieşit din orbita URSS şi s-au apropiat de Vest. Din cauza izolării, forţa  de muncă era abundentă şi bine instruită, dar capitalul şi managementul erau limitate.

Astfel că în mod natural s-a creat un parteneriat: vestul a furnizat  capitalul şi managementul, iar estul forţa de muncă ieftină.  Cifrele asociate integrării Chinei şi Europei de Est sunt copleşitoare: forţa de muncă potenţială din ambele regiuni, adică populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani, a fost de 820 de milioane în 1990 şi a ajuns la 1,2 miliarde în 2015. Populaţia disponibilă pentru muncă în ţările europene industrializate era de 685 de milioane înainte de prăbuşirea URSS în 1990 şi a atins 763 de milioane în 2014, o creştere de 120% care a pus frână creşterilor salariale pentru cei cu calificare profesională slabă.

Muncitorii din Shanghai, Shenzhen şi Beijing câştigă mai mult decât cei din România, Albania, Bulgaria, Slovacia şi Muntenegru. Polonezii (1.569 dolari) câştigă ceva mai mult. La fel şi cehii din Praga (1.400 de dolari). Muncitorii din Ungaria primesc cam cât primesc şi cei din Shanghai.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO