Scad comenzile pentru fabricile italiene, semn că economia riscă să se împotmolească pe rampa de relansare

24 feb 2016 Autor: Bogdan Cojocaru

Premierul Italiei Mateo Renzi n-a ascuns ni­ciodată că nu este adeptul auste­rităţii şi a insistat că Europa ar trebui să se concen­treze în schimb pe sti­mu­larea cererii. Luna aceasta pre­mierul a comparat UE cu un vapor care se scufundă şi cu un doctor care administrează medicamente inutile unui pacient muribund.

La a doua sa aniversare ca premier al Italiei, Mateo Renzi are puţine motive să sărbă­to­rească. Din contră, eco­nomia îi dă 2.000 de miliarde de motive de nelinişte, iar industria unul foarte mare de îngrijorare: îi scad vânzările şi comenzile.

Economia, a treia ca mărime din zona euro, riscă să intre într-o perioadă de stagnare după ce abia a ieşit dintr-o recesiune triplă.

Italia ocupă locul doi în topurile partenerilor de export (12% din total) şi de import (11% din total) ai României. Italia ocupă poziţia a şasea în clasamentul investiţiilor directe străine intrate în România, cu un sold de 2,7 miliarde de euro la sfârşitul anului 2014, potrivit celor mai recente date ale BNR.

Fabricile italiene rămân fără com­bustibil. Comenzile industriale au scăzut cu aproape 3% în decem­brie faţă de noiembrie şi au încetinit la 1,5% faţă de aceaşi lună a anului anterior. Aceasta după ce, în ritm anualizat, în noiembrie au sărit în sus cu 12%, scrie Financial Times. 

Vânzările industriei s-au redus cu 3% în ritm anualizat în decem­brie, iar în ritm lunar s-au redus cu 1,6%. Economia italiană abia a cres­cut în ultimul trimestru din  2015, PIB-ul urcând cu doar 0,1%. Eco­nomia a avansat cu 0,7% anul trecut, sub aşteptările băncii centrale. Chiar şi ministrul de finanţe Pier Carlo Pa­doan a admis că datele sunt mai sla­be decât a sperat guvernul, potrivit TheLocal.it. Unii analişti au descris cifrele ca neaşteptat de slabe, dar nu neapărat motive de alarmă în con­diţiile în care deprecierea euro, energia ieftină şi dobânzile mici vor ajuta consumul intern. 

Încetinirea revenirii din rece­siune până aproape de stagnare pune probleme mari băncilor, ale căror acţiuni s-au prăbuşit cu 40% în primele şase săptămâni ale acestui an, şi complică planurile guvernului de a-şi reduce datoriile. 

Paolo Mameli, economist la Intesa Sanpaolo, nu este atât de optimist şi crede că există riscuri care nu pot fi ignorate. Unele derivă din faptul că există semne de îndoială legate de planurile de investiţii ale companiilor prin pris­ma incertitudinilor interna­ţionale. „Companiile şi-au văzut marjele îmbunătăţindu-se, dar încă par ţinute pe loc de incertitudini“, spune el. Încetinirea creşterii economice poate pune în pericol obiectivul guvernului de a reduce datoriile de 2.200 miliarde de euro şi poate tensiona şi mai mult relaţiile dintre Roma şi Comisia Europeană.

Premierul Renzi a sfidat la sfâr­şitul anului trecut sfaturile CE cu un buget în care cheltuielile sunt majo­rate şi taxele reduse, ceea ce în­seam­nă că deficitul se va micşora mai lent decât cele două părţi s-au înţeles iniţial.

Un deficit mare înseamnă da­torii mari, iar datoriile sunt cauza celei mai recente crize din zona euro. Datoriile Italiei echivalează cu 130% din PIB. Renzi n-a ascuns ni­ciodată că nu este adeptul auste­rităţii şi a insistat că Europa ar trebui să se concen­treze în schimb pe sti­mu­larea cererii.

Luna aceasta pre­mierul a comparat UE cu un vapor care se scufundă şi cu un doctor care administrează medicamente inutile unui pacient muribund. Renzi a catalogat „com­pactul bugetar“, o serie de reguli şi angajamente de con­solidare bu­getară adoptate de multe dintre statele UE ca răspuns la criza din zona euro, drept un a­cord care riscă să fie contraproductiv.

Băncile, o altă verigă slabă din economia italiană, au credite neper­formante de 350 mld. euro. Gu­vernul a încercat să rezolve această problemă printr-un mecanism de garantare, convenit cu CE, în care investitorii nu au încredere şi care ridică temeri că reprezintă un ajutor de stat mascat. Aproape jumătate din aceste credite depăşesc 2,5 mil. euro şi doar 28% sunt mai mici de 500.000 de euro. Aceasta înseamnă că debitorii care nu-şi pot plăti datoriile sunt mai ales companii.

 
Cuvinte cheie:
italia
, scadere
, comenzi
, economie
, fabrici
, risc
, relansare
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide