Europa şi Statele Unite sunt supraîndatorate. Criza care a început în sectorul american imobiliar în 2007 a devastat finanţele de ambele părţi ale Atlanticului şi ameninţă să ruineze euro şi să declanşeze o a doua recesiune mondială, scrie publicaţia germană Der Spiegel.
Sentimentul de teamă este resimţit din nou, semnalele privitoare la o nouă criză financiară se înmulţesc, iar liderii politici ai Occidentului par neajutoraţi.
A supravieţui de pe o zi pe alta, a amâna, a minimaliza gravitatea evenimentelor - motto-urile politicienilor de pe ambele părţi ale Atlanticului trimite semnale de alarmă pe pieţele de acţiuni.
Mulţi economişti remarcă faptul că panica de săptămâna trecută seamănă cu teama ce a urmat prăbuşirii Lehman Brothers. Atunci, ca şi acum, băncile au încetat să se mai împrumute reciproc, iar lichidităţile depuse de bănci în cadrul băncii centrale s-au dublat în decurs de câteva zile.
Acum, BCE a intervenit, însă cât mai poate continua aceasta operaţiunile de furnizare de lichiditate fără a-şi pierde credibilitatea? Va lua criza financiară amploare? Şi va intra lumea mai apoi în faliment?
Pentru a salva băncile şi asigurătorii, guvernele occidentale s-au supraîndatorat. Cine va salva acum guvernele?
Amploarea datoriilor este mai puţin gravă decât incapacitatea guvernelor de a găsi o strategie credibilă pentru reducerea datoriilor.
Occidentul nu a mai fost atât de slab de la cel de-al Doilea Război Mondial şi niciodată o criză nu a paralizat Europa, America şi Japonia în acelaşi timp. Există temeri în creştere că în SUA problemele vor duce inflaţia la niveluri record. În Europa viitorul monedei unice este ameninţat.
Lumea riscă să intre într-o spirală de scăderi. Crizele datoriilor slăbesc creşterea economică. Stabilitatea economică a lumii este ameninţată. Până acum, însă, acest risc nu pare să-i preocupe foarte mult pe cei care gestionează criza.
Devine din nou clar că mecanismele de salvare ale zonei euro sunt doar măsuri inadecvate, iar din nou liderii guvernamentali rămân în urma pieţelor financiare şi a realităţilor economice.
Deosebit de îngrijorător este că anunţurile şi promisiunile acestora au un "termen de valabilitate" din ce în ce mai redus. Oficialii germani spun că fondul de urgenţă al UE nu poate salva Italia, chiar dacă este triplat. Alternativa este simplă: eurobondurile. Momentan, Germania se opune introducerii acestora, însă resimte presiunile SUA, care consideră că dacă Europa va reuşi să controleze criza, lupta sa cu datoriile va fi mai uşoară.
Statele Unite au cheltuit excesiv, iar politica a funcţionat atât timp cât economia a continuat să crească. Acum, vistieria SUA este goală, iar reducerile de cheltuieli vizate nu puteau veni într-o perioadă mai nepotrivită, sporind şansele unei recesiuni sub formă de W.
În China, considerată adesea fabrica lumii, viaţa se scumpeşte nu numai pentru producători, ci şi pentru consumatori. Economia chineză riscă deja să se supraîncălzească, cu consecinţe dramatice la nivel mondial.
Lumea este mai aproape de un crash economic decât în orice alt moment de la declanşarea crizei financiare, deşi guvernele sunt din multe puncte de vedere mai bine poziţionate decât în 2008. Totuşi, decizii ferme sunt necesare acum de ambele părţi ale Atlanticului.
În Statele Unite guvernul şi opoziţia trebuie să se pună de acord asupra unui plan sustenabil de reducere a datoriei, iar Europa trebuie să decidă fie o scindare a blocului euro, fie o coordonare mai strânsă a politicii fiscale.
Claritate germană
A supravieţui de pe o zi pe alta, a amâna, a minimaliza gravitatea evenimentelor sunt motto-urile politicienilor de pe ambele părţi ale Atlanticului.
Occidentul nu a mai fost atât de slab de la cel de-al Doilea Război Mondial, şi niciodată o criză nu a paralizat Europa, America şi Japonia în acelaşi timp.
Pentru a salva băncile şi asigurătorii, guvernele occidentale s-au supraîndatorat. Cine va salva acum guvernele?
Oficialii germani spun că fondul de urgenţă al UE nu poate salva Italia, chiar dacă este triplat. Alternativa este simplă: eurobondurile, dar Germania se opune introducerii acestora.
Din nou liderii guvernamentali rămân în urma pieţelor financiare şi a realităţilor economice.
Statele Unite au cheltuit excesiv, iar politica a funcţionat atât timp cât economia a continuat să crească. Acum, vistieria SUA este goală, iar reducerile de cheltuieli vizate nu puteau veni într-o perioadă mai nepotrivită.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
