Serbia, un stat vecin cu România, insistă pe un schimb de teritorii cu Kosovo ca soluţie pentru rezolvarea unui conflict îngheţat vechi de un deceniu care blochează calea celor două ţări spre intrarea în Uniunea Europeană. Soluţia ar fi şi un pas spre eliminarea unei linii de ruptură din interiorul UE: România, Grecia, Slovacia, Cipru şi Spania, membre ale Uniunii, încă nu recunosc independenţa Republicii Kosovo, deşi unele dintre marile puteri ale lumii, printre care SUA şi Marea Britanie, au susţinut încă de la început eforturile fostei provincii sârbe de a deveni independentă şi suverană.
Serbia are deja statutul de candidat la intrarea în UE şi lasă impresia că vrea să avanseze. Ce ar aduce Uniunii Europene aderarea acestei ţări? Serbia este o piaţă cu 7 milioane de consumatori, însă intră în grupul celor care se vor confrunta în următoarele decenii cu cele mai mari scăderi de populaţie din lume, în parte din cauza plecării locuitorilor în alte ţări. Şi România şi Bulgaria, deocamdată cele mai sărace economii din UE, intră în acest grup, potrivit unei analize a ONU.
Serbia este aşteptată să intre în UE în 2025. În 2023, cel mai îndepărtat an pentru care FMI are estimări, ţara va avea un PIB per capita de 9.883 de dolari, de aproape două ori mai mic decât cel al României, care va ajunge la 18.520 de dolari. Spre comparaţie, Bulgaria, în prezent cel mai sărac stat din UE, va avea în 2023 un PIB per capita de 12.166 dolari. Kosovo va ajunge cu PIB-ul la 5.697 dolari pe cap de locuitor, de la 3.880 dolari anul trecut. De asemenea, Serbia are o rată a şomajului ridicată după toate standardele, de 14%, iar indicatorul va continua să arate cote mari în următorii ani. Însă Serbia, care are o forţă de muncă ieftină şi o autostradă ce leagă sudul de nordul ţării şi conectează uşor Belgradul de Ungaria (devenită un magnet pentru investitorii auto), începe să profite încet de boom-ul industriei, în special al celei auto, din estul UE. În iulie, producătorul german de componente auto Vorwerk Autotec a lansat oficial lucrările de construcţie la o fabrică în Cacak, centrul Serbiei. În iunie, producătorul german de cabluri industriale Kromberg&Schubert a deschis în iunie anul acesta o unitate de producţie de 29 milioane de euro în Krusevac, centrul Serbiei. În aprilie, compania chineză Mei Ta a început construcţia cele de-a doua fabrici de componente auto în Belgrad. Tot în aprilie, producătorul german de cabluri pentru industria auto Leoni a deschis o unitate de producţie de 22 milioane de euro în cadrul fabricii sale din Nis, sudul ţării. Investiţiile directe străine au crescut cu aproape 16% în primele cinci luni ale acestui an, la 1,1 miliarde de euro, potrivit premierului sârb Ana Brnabic.
Serbia atrage investitori străini, dar cu subvenţii generoase, notează Deutsche Welle. Criticii spun că această politică ruinează concurenţa. Însă prioritatea preşedintelui Aleksandar Vucic este de a-şi crea o imagine de creator de locuri de muncă. Este o politică la care recurge, cu succes, şi premierul Ungariei Viktor Orban.
După ani de discuţii, chiar şi retailerul suedez de mobilă IKEA şi-a deschis anul trecut primul magazin în Serbia (al 400-lea la nivel mondial), lângă autostradă. Şi retailerul francez de articole sportive Decathlon are de gând să-şi deschidă primul magazin acolo. Însă orice ambiţie a investitorilor străini se poate lovi de mai multe obstacole: drumuri în condiţie proastă, reţea feroviară care nu prezintă încredere, taxe şi contribuţii sociale ridicate, birocraţie enormă şi coruptă şi o putere judecătorească aliniată intereselor partidului de guvernământ. „Oamenii investesc aici dotorită forţei de muncă ieftine, pentru a primi subvenţii de la stat şi poate pentru posibilitatea de a exporta”, explică Dragoljub Rajic, analist economic. „Subvenţiile” sunt cuvântul magic. Investitorii pot primi până la 40.000 de euro pentru fiecare loc de muncă creat. Partidul Progresiv al lui Vucic a făcut din această practică o strategie. Jurnalistul sârb Radmilo Markovic a calculat că între 2003 şi 2014 la companiile străine au ajuns cel puţin 5,25 mld. euro din veniturile statului. Suma este uriaşă având în vedere că veniturile totale ale statului sunt de 9 mld. euro pe an. Calculele lui Markovic nu includ subvenţiile date Fiat, cel mai mare beneficiar. Contractele cu compania italiană sunt secrete. Fiat produce în Serbia modelul Fiat 500L. Bogdan Cojocaru
De asemenea, calculele nu includ elemente ca facilităţi fiscale, terenurile oferite gratuit sau conectarea fabricilor la reţelele de apă şi electricitate pe banii statului. Vucic, care în anii 1990 încă era un naţionalist radical ñ a fost ministru al informaţiilor în ultimul guvern al dictatorului Slobodan Milosevici -, se prezintă acum ca proeuropean.
În politica externă, Serbia este un aliat tradiţional al Rusiei, care nici ea nu recunoaşte independenţa Kosovo. De asemenea, Vucic apropie Serbia de Turcia şi primeşte cu braţele deschise investiţiile chineze. Rusia, Turcia şi China sunt ţări ale căror interese comerciale şi geopolitice se bat cap în cap cu cele ale UE.
Schimbul de teritorii pe care insistă Vucic priveşte teritorii din nordul Kosovo contra unora din sudul Serbiei (Valea Presevo), unde populaţia majoritară este de etnie albaneză (ca în Kosovo). Această retrasare a graniţelor poate deschide drumul recunoaşterii independenţei Kosovo de către Serbia, notează Newsweek. Dacă Serbia şi Kosovo nu ajung la un acord privind statutul lor, niciuna nu va primi permisiunea de a intra în UE.
Kosovo şi-a declarant independenţa în 2008, la aproape un deceniu după ce comunitatea internaţională s-a implicat în regiune pentru stoparea unui conflict etnic sângeros între sârbi şi albanezi. ONU încă mai are 4.700 de militari şi personal militar şi de poliţie în Kosovo. Tensiunile etnice încă nu au dispărut, existând temeri, alimentate politic, în oraşe sârbeşti că populaţia albaneză ar putea ajunge majoritară.
Preşedintele kosovar Hashim Thaci a explicat că o "corectare" a graniţei ţării sale cu sudul Serbiei, şi nu o separare de-a lungul liniilor etnice, va fi un factor în decizia finală a guvernului său în privinţa normalizării relaţiilor cu Belgradul, potrivit BalkanInsight.
