Amprenta ideilor lui James Tobin este foarte vizibila in ceea ce priveste planul de stimulare economica in valoare de 787 mld. dolari semnat de presedintele american Barack Obama, spun fostii colegi si studenti ai economistului, citati de Bloomberg.
Ideile acestuia au o influenta majora asupra consilierului prezidential Austan Goolsbee, dar si asupra presedintelui bancii centrale americane Ben Bernanke. Iar spre deosebire de Friedman, conceptia lui Tobin ofera anumite solutii de combatere a actualei crize, spune Paul Krugman, profesor de economie in cadrul Princeton University.
"Doctrinele care urmeaza o linie rigida nu par foarte potrivite in momente de turbulente", spune Krugman, editorialist la New York Times si fost coleg al lui Tobin intre 1977 si 1979 la Yale University. "Tobin nu a fost niciodata un guru in sensul in care a fost Milton Friedman; nu a avut niciodata legiuni de luptatori gata sa sara in apararea teoriilor sale, dar tocmai acest aspect indica de ce el e atat de relevant in acest moment", a precizat Krugman.
Decizia de anul trecut a lui Bernanke de a adopta masuri de urgenta privind aducerea unei parti a intrumentelor toxice din sistemul financiar pe balanta Fed este o actiune 100% convergenta cu teoriile lui Tobin, a mentionat Krugman. Intr-o lucrare din 2004, Bernanke a citat un eseu scris de Tobin in 1969 si care discuta optiunile Fed de stimulare a economiei in momentul in care dobanda de referinta se apropie de zero.
Experienta lui Tobin de adolescent in perioada Marii Crize l-a transformat intr-un opozant constant al somajului.
"In calitate de tanar profesor am redactat o lucrare care analiza rata optima a somajului", spune Joseph Stiglitz, profesor la Columbia University in New York si care a lucrat cu Tobin la Yale. "Tobin respingea puternic idea. Pentru el, rata optima era zero", a adaugat acesta.
La fel ca John Maynard Keynes, Tobin sustinea interventia guvernamentala pentru mentinerea ratei angajarii la un nivel cat mai ridicat, spune James Galbraith, profesor la University of Texas din Austin.
Actuala criza financiara a validat teoria acestuia, crede Galbraith, fost student al lui Tobin.
"Este clar ca ideea potrivit careia guvernul are un rol important in mentinerea si crearea de locuri de munca a prevalat", a declarat Galbraith. "Pozitia potrivit careia banca centrala se poate dispensa de nivelul ratei somajului s-a prabusit complet. Aceasta era pozitia dominanta venita dinspre Universitatea din Chicago", a precizat el.
Prin contrast cu discipolii lui Friedman care accentueaza pe reducerile de taxe, liberalizare si control strict al banilor pompati in economie, cei care urmeaza linia trasata de Tobin sunt mult mai receptivi la interventia guvernamentala in economie, inclusiv prin intermediul pachetelor de stimulare a cheltuielilor.
"Nu cred ca in urmatorii doi ani putem face din reducerea deficitului bugetar o prioritate", spune Goolsbee, membru in Consiliul Economic al presedintelui Barack Obama. "Cred ca astfel riscam sa repetam greseala lui Herbert Hoover, greseala care ne-a condus spre recesiune", a adaugat el. Golsbee a fost asistent al lui Tobin la Yale.
Tobin s-a nascut in 1918 in Champaign, Ilinois. Marea Criza din anii '30 si-a pus puternic amprenta asupra deciziei sale de a studia economia la Harvard University. "Caderea capitalismului economic in timpul Marii Recesiuni a fost cauza principala a dezastrelor politice si sociale care au urmat", scria acesta intr-un eseu adresat comitetului Nobel.
Tobin, care a murit in 2002, a castigat Premiul Nobel pentru Economie in 1981 pentru analiza sa privitoare la efectul pietelor financiare asupra inflatiei si somajului. Discipolii sai au fost, de asemenea, onorati cu aceasta distinctie.
Krugman este castigatorul Nobelului de anul trecut, iar Stiglitz s-a aflat in echipa de economisti care a castigat premiul in 2001.
Tobin a fost unul dintre pionierii studierii pietelor financiare si a efectului acestora asupra performantelor economice, spune William Brainard, fost coleg al acestuia la Yale. "Credea ca pietele financiare au capacitatea de a diversifica riscurile si de a muta capitalul in mod eficient", spune Brainard. "Dar nu se numara printre cei care credeau ca piata functioneaza corect in orice conditii si ca initiativele private servesc intotdeauna binele public", a adaugat el.
Keynes, care a murit in 1946, a fost economistul britanic care si-a pus amprenta asupra politicilor economice ale Statelor Unite timp de patru decenii, incepand cu New Deal-ul lui Franklin Roosevelt.
Nu toti economistii sunt insa de acord ca teoria lui Tobin privind interventia guvernamentala a inlocuit complet modelul pietei libere al lui Friedman. John Cochrane, profesor de finante la Universitatea din Chicago, spune ca in timp ce Tobin si-a adus o contributie importanta la teoria investitiilor, ideea potrivit careia cheltuielile pot impulsiona economia a fost discreditata cu decenii in urma.
"Nu sunt decat povesti care s-au dovedit a fi false. Este foarte confortabil ca in perioade de stres sa ne intoarcem la povestile copilariei, dar aceasta nu le face mai putin false", spune Cochrane.
Pentru a imprumuta bani ca sa stimuleze cheltuielile, guvernul trebuie sa emita obligatiuni. Aceasta inseamna ca investitorii vor cumpara obligatiuni in loc sa puna banii pe pietele bursiere si cele financiare, ajungandu-se astfel la un rezultat contradictoriu cu principiile unui plan de stimulare economica, crede Cochrane.
Tobin a propus impozitarea tranzactiilor financiare pentru a stavili astfel fluxul de bani spre si dinspre piete. Tobin se temea ca o eficienta prea mare ar crea instabilitate pe piata in conditiile in care costurile tranzactiilor ar fi scazut, spune Stiglitz.
Desi a existat un anumit grad de interes in ceea ce priveste asa-numita "taxa Tobin" in timpul crizei financiare asiatice din anii '90, ideea nu a beneficiat niciodata de suficient sprijin politic.
Conceptia lui Tobin asupra pietei financiare isi gasea originile in studiile sale referitoare la deciziile luate de investitori, spune Stiglitz, adaugand ca acesta este forta intelectuala din spatele multor instrumente folosite astazi de catre investitori.
Dupa stagiul de pregatire de la Harvard, Tobin s-a inrolat in fortele navale americane, facand parte din echipajul unui distrugator care a sprijinit invazia aliatilor in Africa de Nord in cel de-al doilea razboi mondial.
El a inceput sa predea la Yale University in 1950, iar intre 1961 si 1962 a facut parte din consiliul economic al presedintelui John F. Kennedy.
La Yale, acesta a influentat puternic generatii de economisti care au studiat sau au predat aici. Printre acestia se numara Goolsbee, Krugman, Stiglitz si Galbraith. Alti economisti influentati de teoriile lui Tobin sunt Robert Shiller, creatorul indicelui imobiliar Case/Shiller, Nouriel Roubini, economistul care a prevazut colapsul financiar actual si Janet Yellen, presedintele filialei Fed din San Francisco.
Influenta lui Tobin asupra actualei guvernari de la Washington nu este insa atat de mare pe cat si-ar dori fostii studenti ai acestuia. Richard Levin, presedintele Yale University, spune ca si-ar fi dorit sa vada in cadrul programului de stimulare fiscala al administratiei Obama mai putine reduceri de taxe si o implicare mai puternica in crearea de noi locuri de munca.
"Viziunea lui Tobin este ceea ce avem nevoie in acest moment", a declarat Levin, adaugand ca "mi-as dori ca politicienii sa asculte mai atent ceea ce acesta a spus".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
