Acţiunile întreprinse la începutul mandatului său de către preşedintele SUA, Donald Trump şi orchestrate de principalul său strateg, Stephen K. Bannon, îi fac pe mulţi să se întrebe dacă nu cumva acesta este al doilea om ca putere în stat şi în lume, scrie revista Time.
După o campanie electorală în care s-a poziţionat drept un şef de companie capabil să ducă lucrurile la bun sfârşit şi după ce a afirmat în repetate rânduri că mandatul său nu va fi unul obişnuit, Trump a ajuns să se perceapă drept conducătorul unei mişcări, iar orice mişcare are nevoie de cineva care să se ocupe de puritatea doctrinei sale, care să creadă cu adevărat în ea şi să nu se implice din dorinţă de bani sau funcţie, ci pentru a schimba istoria, iar acest cineva este Bannon.
„Asistăm acum la naşterea unei noi ordini politice,” scria acesta nu demult într-un e-mail către Washington Post.
După ce a dat o mână de ajutor la scrierea discursului inaugural al lui Trump şi impunerea interdicţiei de intrare a refugiaţilor din anumite ţări musulmane în SUA, Bannon şi-a negociat o invitaţie permanentă în Consiliul Naţional de Securitate al ţării.
Chiar dacă preşedintele Trump nu este genul de om care să cedeze din autoritatea sa, Bannon este unul din oamenii care se bucură de privilegiul de a intra în Biroul Oval fără programare şi totodată cel care l-a ajutat pe Trump să se concentreze pe mesajul câştigător, spre deosebire de alţi consultanţi care au încercat să-l determine să se schimbe.
Democrat prin moştenire şi Republican prin propria alegere, Bannon consideră ambele partide drept corupte până în măduva oaselor. Există chiar o mărturie că Bannon s-ar fi descris pe sine drept asemenea lui Lenin, un om nerăbdător „să dărâme totul, să distrugă orânduirea existentă.”
Preşedintele Trump a câştigat alegerile înţelegând că nu trăieşte în vremuri obişnuite. Tehnologia a pus o revoluţie a comunicaţiilor la îndemâna fiecărui american, iar combinată cu frustrările economice produse de globalizare, această putere a dat naştere unui nou populism. Nicicând nu a fost mai uşor să organizezi grupuri de oameni pentru scopuri bune sau rele sau să comunici adevăruri şi minciuni, să pui la îndoială autoritatea şi să subminezi răspunsurile pe care le dă aceasta. Trump s-a folosit de această putere pentru a trece peste media, partidele politice şi conducătorii aleşi şi nealeşi.
Bannon a învăţat aceeaşi lecţie la Breitbart, un site media devenit o forţă perturbatoare în politica SUA, aşa cum a dovedit-o atunci când a publicat imagini care-l implicau pe congresmenul Anthony Weiner într-un scandal sexual. După moartea fondatorului Breitbart în 2012, Bannon a preluat comanda, punând accentul pe conţinut video, pe radio şi deschizând câteva birouri peste hotare, iar site-ul a ridicat titlurile incendiare la rang de artă şi a oferit un loc de desfăşurare celor ce fac parte din aşa-numita alt right (dreapta de alternativă), inclusiv celor care promovează naţionalismul alb.
Din această perioadă datează deviza pe care a adoptat-o Bannon, care provine dintr-un clip despre viezurii melivor difuzat pe Breitbart, unde se arată că aceştia nu se lasă înfrânţi de înţepături de albine, muşcături de şarpe sau alte dificultăţi, continuând să ucidă şi să mănânce. Comentatorul clipului trăgea concluzia că „pe viezurii melivori îi doare undeva”, deviză adoptată de Stephen Bannon.
Apare aşadar întrebarea cu privire la câtă putere au acum viezurii melivori, care vor schimbare şi cărora nu le pasă dacă sunt înţepaţi de diverse persoane ca oficiali aflaţi în funcţie, donatori, lobbişti ori lideri străini.
Cei care-l cunosc pe Bannon spun că acesta a fost fascinat de o carte intitulată „The Fourth Turning” scrisă de William Strauss şi Neil Howe, care afirmă că istoria americană poate fi descrisă ca un ciclu cu patru faze, care se repetă iar şi iar, în care generaţii succesive au cunoscut crize, adoptat instituţii, împotriva cărora s-au revoltat mai apoi, după care au uitat lecţiile trecutului, ceea ce duce la o nouă criză. Aceste cicluri durează în medie 80 de ani, de la Revoluţie la Războiul Civil şi apoi la Cel De-al Doilea Război Mondial, despre care Bannon spune că se contura acum 80 de ani. La finalul unui ciclu, instituţiile sunt distruse şi reconstruite.
Bannon a realizat în 2010 un film inspirat din această carte şi intitulat ”Generation Zero”, în care identifică momentul de criză 2008 drept acest final de ciclu, care dă prilejul primenirii vechii ordini.
Pentru a-l înţelege pe Stephen Bannon, trebuie să-i înţelegi istoria familială. Acesta provine dintr-o familiei din clasa mijlocie, cu un tată care a întreţinut din munca sa cinci copiii şi a ajuns la bătrâneţe să-şi piardă o mare parte din economiile de o viaţă din cauza crizei din 2008. După acest moment, Bannon a ajuns să creadă că orânduirea actuală trebuia schimbată, după cum singur mărturiseşte.
Născut în 1953, Stephen Bannon are un masterat în studii de securitate naţională de la Georgetown şi un MBA de la Harvard. A lucrat la Goldman Sachs, unde spune că a văzut transformarea culturii organizaţionale dintr-una atentă la risc într-una de cazinou, unde jucătorii riscau banii altora. A plecat şi şi-a înfiinţat propria firmă în Beverly Hills, specializată pe tranzacţii din industria divertismentului. Printre clienţi i-a avut pe Samsung, MGM şi pe cel care avea să devină premier al Italiei, Silvio Berlusconi. A devenit şi cineast, realizând, printre altele, documentare pe care le scria şi le regiza el însuşi, transformându-se într-un fel de Michael Moore al dreptei.
Un fost congresmen afirmă că Bannon a fost capabil să vadă ceea ce media mainstream a ratat sau nu a fost în stare să vadă, şi anume valul din ce în ce mai puternic de dezgust din America, pe care elitele l-au considerat „o caricatură grotescă a ceea ce Donald Trump numea omul uitat.” El a încercat astfel să ofere o voce şi o platformă celor ignoraţi sau despre care mass-media mainstream spunea minciuni, iar viaţa sa a devenit o cruciadă împotriva elitelor politice, financiare şi culturale de tot felul.
Donald Trump avea să se dovedească pentru el cel mai bun outsider. Pe acesta avea să-l invite des la emisiunile sale radio şi să avea să dispună publicarea unor materiale pro-Trump, iar în prezent amprenta sa se poate vedea pe deciziile noului preşedinte american.
