Dacă actualele dezechilibre economice dovedesc că strategia de creştere de până acum a zonei euro, în care Germania exportă mult către statele periferice, iar acestea absorb producţia germană, a dat greş, noua strategie cu exporturile orientate către ţările din afara pieţei unice pare şi ea sortită eşecului.
Reducerea salariilor pentru îmbunătăţirea competitivităţii exporturilor face ţările zonei euro vulnerabile la slăbiciunile cererii interne, iar aprecierea euro şi insuficienţa arsenalului BCE pentru lupta în războaiele monetare îi expun pe exportatori la riscurile valutare.
Sănătatea economiei zonei euro este importantă pentru România deoarece zona euro este principala piaţă pentru exporturile româneşti.
Spania, Portugalia, Irlanda, Italia şi Grecia încearcă să devină mai competitive prin creşterea productivităţii şi reducerea salariilor şi a preţurilor pentru a-şi face exporturile, o sursă principală de creştere economică, mai atrăgătoare. Strategia pare că funcţionează pentru moment. Spania a ieşit din recesiune în al treilea trimestru datorită creşterii exporturilor, care a contrabalansat contracţia cererii interne.
„Dar această abordare este plină de pericole. Vrei să-ţi îmbunătăţeşti competitivitatea reducând salariile. Astfel se va îmbunătăţi competitivitatea, dar după un timp, iar prin reducerea salariilor reduci şi puterea de cumpărare a populaţiei şi consumul intern“, a avertizat Paul de Grauwe, profesor la London School of Economics, citat de The Wall Street Journal.
Mai rău, în cazul Spaniei, ca şi în al Portugaliei şi chiar al Germaniei, o mare parte din creşterea exporturilor se datorează contribuţiei statelor din afara zonei euro, potrivit FMI. Stategia nu este sustenabilă, deoarece încetinirea creşterii economice din statele emergente, inclusiv China, şi din SUA, cea mai mare economie a lumii, la un moment dat va limita revenirea prin exporturi a economiei zonei euro.
Dacă ţările cu probleme, Spania, Portugalia sau Italia, vor să exporte mai mult, alte state europene ar trebui să importe mai mult. FMI sugerează că „o cerere internă mai puternică în economiile excedentare este critică pentru întărirea cererii în întreaga zonă euro şi pentru impulsionarea exporturilor economiilor deficitare“. Una dintre ţările excedentare este Germania, dar acest stat este afectat de o secetă a investiţiilor, publice şi private.
Puterea euro, slăbiciunea exportatorilor
O altă ameninţare pentru exporturile zonei euro este aprecierea euro, aflat la maximul ultimilor doi ani. Un euro puternic face exporturile europene mai scumpe pe pieţele din afara uniunii monetare.
Situaţia este agravată de faptul că multe dintre companiile europene au căutat în afara Europei oportunităţi de creştere în timpul crizei, mai ales în ţările cu economii în curs de dezvoltare. Dar multe dintre economiile emergente au intrat acum într-o perioadă de încetinire a creşterii care a condus la deprecierea monedelor naţionale, cu impact în rezultatele financiare ale unora dintre cele mai mari corporaţii europene.
Brazilia, Indonezia, India, Turcia şi Africa de Sud - „cei cinci fragili”, după cum analiştii de la Morgan Stanley au denumit aceste ţări - sunt pândite de spectrul stagnării. La rândul lor, aceste economii ameninţă economia globală cu pericolul contaminării, atenţionează Deutsche Bank, citată de CNBC.
Ernst & Young plasează Turcia, Argentina, Egiptul şi India printre cele mai vulnerabile economii emergente.
De la sfârşitul lunii iunie, euro s-a apreciat cu 17% în raport cu rupia indoneziană, cu 9,6% faţă de rupia indiană, cu 5,4% faţă de randul sud-african, cu 4,5% comparativ cu realul brazilian şi cu 1,7% faţă de rubla rusească.
În aceeaşi perioadă, euro a câştigat teren şi în faţa monedelor Statelor Unite şi Japoniei, înregistrând un avans de 6% faţă de dolar şi de 3% faţă de yen.
„Am analizat evoluţiile cursurilor de schimb deoarece acestea ar putea avea impact negativ asupra performanţei exporturilor şi astfel asupra performanţei economice, mai ales în sudul zonei euro“, a afirmat Ewald Nowotny, membru în consiliul guvernator al BCE din partea Austriei.
BCE are mijloace prin care poate influenţa cursul euro, precum dobânzi mai mici şi împrumuturi interbancare. Însă unii analişti consideră că BCE nu are arsenal suficient pentru ca măsurile ei să aibă un efect de durată asupra euro. Principala problemă a băncii centrale a zonei euro este că alte mari bănci centrale, în special cea a SUA, pompează mai mulţi bani în economiile lor, ceea ce duce la devalorizarea monedelor şi prin urmare la îmbunătăţirea competitivităţii exporturilor.
În calea strategiei zonei euro de creştere prin exporturi stă şi protecţionismul, un produs al vremurilor de criză. Anul acesta au fost introduse 337 de măsuri protecţioniste în întreaga lume faţă de 503 anul trecut, notează Bloomberg.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.10.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
