Guvernele ar trebui să finanţeze proiecte ample de infrastructură deoarece costurile investiţiilor în drumuri, poduri şi universităţi pălesc în faţa efectelor precum reducerea şomajului şi a cheltuililor pentru securitate socială şi creşterea capacităţii de a produce bunuri cu valoare adăugată mare cu personal mai bine pregătit, spune Peter Diamond, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2010.
Diamond şi-a prezentat ideea la o reuniune a celor mai în vogă economişti organizată în oraşul bavarez Lindau şi patronată de cancelarul german Angela Merkel. Economişti prezenţi, dintre care 18 sunt laureaţi ai Premiului Nobel, au criticat mentalitatea economică tradiţională spunând că inflaţia de care se tem monetariştii în prezent este „prostească“ în condiţiile în care nu există perspective de creştere a consumului. Ei îndeamnă guvernele să dea drumul cheltuielilor pentru a resuscita economiile, scrie The Guardian.
Profesorul Christopher Sims, câştigător al Premiului Nobel pentru economie în 2011, a spus că monetariştii au impresia greşită că în economia actuală majorarea datoriilor ar echivala cu majorarea masei monetare şi că de aceea ar putea determina accelerarea inflaţiei.
Sims a explicat că datoriile vin la pachet cu o dobândă, ceea ce arată că banii nu sunt obţinuti gratis. El a adăugat că băncile centrale au pompat bani în economii cu scopul de a stimula împrumuturile bancare, de a determina consumatorii să cheltuiască şi de a aduce inflaţia la un nivel rezonabil. Această politică monetară neconvenţională, cunoscută sub numele de „quantitative easing“, a eşuat, iar cererea în rândul consumatorilor nu a crescut, astfel că impactul asupra inflaţiei este neglijabil.
Sims consideră că „quantitative easing“ nu dă rezultate atunci când guvernele acompaniază achiziţiile de bonduri cu avertizări că datoriile va trebui contrabalansate fie prin diminuarea cheltuielilor, fie prin majorarea taxelor. Chiar şi în lipsa acestor măsuri, consumatorii şi-au dat seama că economia are nevoie de resurse suplimentare pentru a satisface nevoile numărului tot mai ridicat de pensionari şi pentru a suporta costurile cu sănătatea într-o societate cu populaţie îmbătrânită. Tinerii de astăzi se tem că ei sunt cei care va trebui să acopere deficitul de resurse în viitor şi refuză să cheltuie banii generaţi de băncile centrale.
Vernon Smith, câştigător al Premiului Nobel în 2002 completează teoriile lui Sims cu o analiză a pieţei imobiliare americane, care arată cum consumatorii evită să investească banii puşi la dispoziţie de băncile centrale de teama unor creşteri ale taxelor în viitor şi preferă să achiziţioneze imobile.
Acelaşi lucru se întamplă şi în Mare Britanie, britanicii preferând să aloce banii activelor tangibile şi sigure în loc să investească în ceva riscant. Smith explică atracţia investitorilor pentu imobile ca rezultat al regimului fiscal lejer din acest sector comparativ cu alte sectoare de investiţii mai profitabile. Toţi banii se duc în proprietăţi imobiliare şi aduc economia în acelaşi punct în care era şi în 2003 - 2004.
