SUA: Falimentele fac dezastru în industria petrolului şi printre retaileri

Turbulenţele pe piaţa petrolului au lovit fatal 59 de companii de petrol şi gaze naturale din SUA. Astfel, numărul de falimente din sectorul energiei se apropie de nivelul ameţitor de 68 înregistrat în criza telecom din 2002-2003, potrivit Reu­ters.

Mai grav, spun analiştii, este că furtuna din industria petrolului nu dă semne că slăbeşte.

„Cred că în al doilea trimestru vom vedea mai multe cereri de faliment decât în primul. 15 companii de petrol şi de gaze şi-au cerut falimentul în primele trei luni ale anului“, spune Charles Gibbs, specialist în restructurări la firma inter­naţională de avocatură Akin Gump.

Unii producători par să reziste mai bine, aşteptând ca preţurile petrolului să se stabilizeze la un nivel mai ridicat. În februarie, cotaţiile ţiţeiului de pe piaţa ame­ricană s-au dus în jos până la 27 de dolari barilul, de la peste 100 de dolari barilul în urmă cu aproape doi ani. Ieri, petrolul se tranzacţiona în jurul nivelului de 44 de dolari pe baril. Până nu demult, băncile erau indul­gente cu clienţii lor din sectorul şistului, însă în ultimul timp unii creditori au devenit mai stricţi cu finanţarea.

Între criza telecom şi ceea ce se întâmplă acum în sectorul energiei sunt multe asemănări. Tehnologia ino­va­toare a atras investiţii în ambele industrii, armate de companii noi, mici, s-au supra­îndatorat, apoi a apă­rut exces de ofertă, iar preţurile au început să scadă pe măsură ce cererea s-a dus abrupt în jos. Însă nici ce se întâmplă acum în sectorul energiei şi nici implozia bulei telecom din anii 2000 nu pot fi comparate cu criza imo­biliară şi cea financiară din 2007-2009 în ceea ce pri­veşte magnitudinea şi im­pactul economic. Însă pier-derile suferite în ultimii doi ani de investitorii în acţiu­nile şi obligaţiunile compa­niilor de energie sunt semni­ficative.

În anii de boom, com­paniile americane de petrol şi gaze s-au împrumutat de două ori mai mult prin obligaţiuni decât au făcut-o companiile de telecom în ultima parte a anilor 1990 şi începutul anilor 2000.

Jumătate din emisiunile jucătorior din energie sunt obligaţiuni junk, cu risc ridicat. În cazul companiilor telecom, în această categorie intrau mai puţin de 10% din obligaţiuni.

În sectorul de retail, două lanţuri de magazine au falimentat în ultimele zile. Fairway, cunoscut pentru produsele alimentare scumpe din carne, brânză şI peşte afumat, a cerut luni protecţie faţă de creditori sub legea falimentului. Compania s-a listat pe bursă în 2013 şI de atunci n-a mai raportat profit anual. La falimentul său au contribuit concurenţa acerbă din oraşul de origine, New York, datoriile mari şI o încercare de extindere. Compania, cu o istorie care începe în anii ’30, are 15 magazine, scrie The Wall Street Journal.

Cealaltă victimă recentă este Aeropostale, un lanţ de magazine specializat pe îmbrăcăminte pentru tineri şI care preferă vânzarea în mall-uri. Falimentul a fost cerut miercuri, după lupte cu furnizorul său, care are propriile spaţii de vânzare, şI după închiderea a sute de magazine, notează Bloomberg. De asemenea, un rol la acest faliment l-a avut competiţia din partea  jucătorilor care reacţionează mai repede la schimbările din modă. Din 2013, Aeropostale a închis 215 magazine. Pentru multe din cele peste 700 de magazine rămase se apropie sfârşitul termenului de închiriere a spaţiului de vânzare, ceea ce înseamnă că urmează noi închideri.

În faliment a intrat anul acesta şi Sports Authority, care îşi va lichida cele 450 de magazine din 27 de state. Compania, specializată pe echipament sportiv, are datorii de peste 1,1 miliarde de dolari.

Un alt jucător cu greutate care a intrat în faliment anul acesta este Pacific Sunwear, retailer de îmbrăcăminte pentru tineri. Compania a înregistrat în ultimul trimestru al anului trecut pierderi de 10 milioane de dolari. Retailerul n-a mai avut profit din 2006, când avea 965 de magazine. În prezent mai are aproximativ 600 de magazine. Printre motivele falimentului, compania a enumerat concurenţa mare din partea brandurilor internaţionale, faptul că tinerii cheltuie mai puţin pe îmbrăcăminte şi mai mult pe tehnologie şi la ieşirile în oraş şi comerţul pe internet.