Discursurile energice ale preşedintelui BCE Mario Draghi şi lipsa unor investiţii mai sigure pentru excesul de lichiditate al băncilor au dus costurile de finanţare din zona euro atât de jos, încât săptămâna aceasta randamentele obligaţiunilor suverane ale mai multor ţări membre, Olanda, Finlanda, Belgia şi Austria, au ajuns în teritoriu negativ, ceea ce înseamnă că investitorii practic plătesc guvernele acestor state să le împrumute banii. Săptămâna trecută şi Germania a vândut obligaţiuni la randamente negative.
Aceste ţări, considerate mult mai sigure economic decât cele de la periferia zonei euro, au mai fost într-o astfel de situaţie în 2012, un an critic pentru regiune în care investitorii se temeau că uniunea monetară se va destrăma. Acum, inversarea legăturii tradiţionale dintre creditor şi debitor vine în condiţiile în care mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel au criticat mentalitatea economică tradiţională, au avertizat că inflaţia de care se tem monetariştii este „prostească“ şi le-au cerut guvernelor să investească masiv în infrastructură pentru a ridica economiile. Sutele de miliarde de euro pe care BCE le-a injectat până acum în sistemul bancar nu au ajuns încă să energizeze economiile.
O explicaţie a „generozităţii“ investitorilor în privinţa finanţării statelor ar fi că unele bănci s-ar putea să prefere să cumpere obligaţiuni în loc să fie taxate de BCE cu o dobândă de 0,10% pentru banii pe care-i păstrează la loc sigur în depozitele instituţiei – rezultatul deciziei fără precedent a băncii centrale a zonei euro de a duce în iunie în teritoriu negativ rata de dobândă la depozite, scrie agenţia Thomson Reuters. Aceşti bani sunt primiţi tot de la BCE.
Reducerea dobânzii şi excesul substanţial de lichiditate din sistemul bancar din zona euro au împins dobânda împrumuturilor reciproce bancare overnight Eonia la minime record.
Puterea cuvântului lui Draghi
De asemenea, investitorii ar putea acţiona sub impulsul discursului electrizant al lui Draghi de la simpozionul bancherilor centrali de la Jackson Hole în care acesta a sugerat că BCE va face mai mult pentru a ridica economia zonei euro şi limita riscul deflaţiei. Comentariile lui au întărit aşteptările investitorilor că BCE va da drumul, urmând destul de târziu exemplul Rezervei Federale americane, unui program de achiziţii de active, probabil titluri de stat, cu bani printaţi special în acest sens.
„Comentariile lui Draghi de la Jackson Hole sprijină ideea noastră că BCE se va angaja complet într-un program de quantitative easing, probabil pe la sfârşitul anului“, au spus analiştii de la Capital Economics.
Un sondaj de opinie efectuat de Reuters în rândul dealerilor de pe pieţele financiare arată o probabilitate de 50% ca BCE să implementeze un program de ajustare cantitativă în următoarele 12 luni. Costurile de finanţare din zona euro sunt în cădere liberă de când Draghi a promis în 2012 că va face „orice va trebui“ pentru a salva euro.
Obligaţiunile finlandeze, austriece, belgiene, olandeze şi mai ales cele nemţeşti sunt considerate active mai sigure pentru investitorii care încearcă să scape la activele riscante precum acţiunile.
Coborârea în teritoriul negativ a randamentelor acestor titluri coincide cu acutizarea conflictului economic dintre Occident şi Rusia şi a crizei ucrainene şi cu publicarea unor date descurajatoare privind marile economii din zona euro.
Randamente pe minus în criză
Yieldurile obligaţiunilor cu scadenţa la doi ani ale Austriei, Finlandei, Olandei şi Germaniei, dar şi ale Danemarcei şi Elveţiei, state de asemenea considerate sigure, au mai coborât în teritoriul negativ în vara anului 2012, când criza din zona euro a ajuns la un punct critic.
Atunci randamentele obligaţiunilor cu maturitatea la 10 ani ale Spaniei (aceste randamente sunt un barometru al costurilor de finanţare ale unui stat) au ajuns la niveluri la care Grecia, Portugalia şi Irlanda au fost forţate să ceară ajutor financiar de la UE şi FMI. Un bailout pentru Spania, a patra economie ca mărime din zona euro, ar fi fost mult mai costisitor şi dificil de susţinut. Criza era exacerbată de lipsa de acţiuni concrete din partea liderilor europeni, ţările de la periferie se confruntau cu un exod al capitalului către pieţele mai stabile, iar investitorii luau în calcul pericolul deflaţionist şi riscul ca zona euro să se destrame.
„Va dura mult timp până când BCE va începe să ridice dobânzile, iar acest scenariu este conturat de inflaţia slabă, datele descurajante şi de ceea ce se întâmplă în Ucraina. Oamenii îşi mută banii în active mai sigure. Yieldurile pot rămâne negative dacă turbulenţe din Ucraina se intensifică“, apreciază Allan von Mehren, analist la Danske Bank.
Gura de oxigen oferită de BCE este atât de revigorantă încât şi Grecia, un stat până nu demult cu un picior în faliment şi epicentrul crizei din zona euro, are de gând să profite. Presa elenă a scris recent că Atena intenţionează să preschimbe în următoarele săptămâni tituri de Trezorerie în obligaţiuni în valoare de 1,5 miliarde de euro cu scadenţa de 3-5 ani.
Mai mulţi laureaţi ai Premiului Nobel au avertizat, la un simpozion din Germania, că inflaţia de care se tem monetariştii în prezent este „prostească“ pentru că nu există perspective de creştere a consumului. Unul dintre aceştia, Peter Diamond, a cerut guvernelor să finanţeze proiecte ample de infrastructură deoarece costurile investiţiilor în drumuri, poduri şi universităţi pălesc în faţa efectelor pozitive precum reducerea şomajului şi a cheltuililor pentru securitate socială şi creşterea capacităţii de a produce bunuri cu valoare adăugată mare cu personal mai bine pregătit.
Altul, Christopher Sims, a atenţionat că „quantitative easing“ nu dă rezultate atunci când guvernele acompaniază achiziţiile de bonduri cu avertizări că datoriile va trebui contrabalansate fie prin diminuarea cheltuielilor, fie prin majorarea taxelor.
