Sylvia ştia că situaţia va fi grea, dar niciodată nu şi-a imaginat că va fi atât de grea. Cu o diplomă în publicitate, tânăra spaniolă de 24 de ani lucrează de mai bine de doi ani, cu program complet de lucru, în cadrul unui internship care pare că nu se va sfârşi niciodată. Este plătită cu 300 de euro pe lună pentru aceeaşi muncă pe care o fac şi profesioniştii în relaţii publice alături de care lucrează, dar această sumă nu este suficientă pentru a se muta din casa părinţilor şi pentru a se întreţine.
Însă în pofida sentimentului că angajatorul multinaţional nu respectă regulile care limitează numărul de contracte care nu acordă beneficii, nu se plânge pentru că până la urmă este norocoasă că are un job, scrie agenţia de presă Thomson Reuters.
Rata şomajului în Spania este mai mare de 40% în rândul tinerilor, iar rata şomajului pe toate categoriile de vârstă de 20% este cea mai ridicată din UE, aşa că în aceste condiţii tinerii acceptă orice condiţii de muncă. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi în Portugalia şi Italia, unde tot mai mulţi oameni au aşa-numitele "junk jobs": contracte temporare de muncă care erau comune în turism, agricultură şi construcţii, dar care acum sunt folosite de toate tipurile de companii.
Companiile se feresc de contracte pe termen nedeterminat
Având în vedere creşterea economică lentă şi criza datoriilor din zona euro care sufocă creditarea, companiile sunt mai precaute decât de obicei pentru a evita contractele pe termen nedeterminat care presupun compensaţii costisitoare.
Un sfert din forţa de muncă a Spaniei este angajată pe bază de contracte de muncă temporare, iar în Portugalia 23%, în comparaţie cu media UE de 14%.
În Spania, Portugalia şi Italia a apărut un sistem dual rigid. Oamenii de vârstă mijlocie au locuri de muncă stabile şi primesc beneficii, sunt protejaţi de legislaţie, iar concedierea lor presupune costuri mari pentru angajatori. În schimb, angajaţii tineri sunt prinşi într-un sistem de contracte temporare care pot fi foarte uşor nerespectate, ceea ce afectează producţia, sudul Europei devenind necompetitiv.
Blestemul "mileurista", termenul spaniol pentru un angajat temporar care câştigă 1.000 de euro pe lună fără beneficii nu este nou. Generaţia pierdută s-a afundat tot mai mult în labirint, pe măsură ce criza din zona euro se intensifică. Creşterea economică se reduce din nou, iar locurile de muncă din sectorul public dispar deoarece guvernele încearcă să menţină sub control imensele deficite publice.
"Se obişnuia să se vorbească despre «mileuristas» ca despre un lucru rău, dar acum este de bine. Un salariu de 1.000 de euro pe lună pentru o persoană care are contract temporar de muncă este decent", spune Jose Maria Marin, expert pe probleme de forţă de muncă şi profesor de istorie contemporană la Universitatea Naţională de Învăţământ la Distanţă din Spania.
În Spania doar 20% din contractele de muncă pe termen limitat au condus la angajarea permanentă în 2008, aceasta fiind una dintre cele mai mici rate din UE, potrivit unui studiu realizat de Ruud Muffels, expert al pieţei de muncă de la Universitatea Tilburg. Analiza pe care a realizat-o pe baza datelor publicate de Eurostat arată că mobilitatea muncii a fost mai bună în Italia şi Portugalia.
Multe companii portugheze abuzează de utilizarea contractelor de muncă independente numite "green receipt", folosite pentru a angaja o personă care să lucreze de acasă.
Angajaţii "green receipt" au un program de muncă fix, asemeni celorlalţi angajaţi, dar nu au dreptul la vacanţe, asigurări sociale, asigurări de sănătate sau compensaţii, spune Joao Labrincha, organizatorul unor proteste care au avut loc la începutul anului împotriva măsurilor de austeritate luate de stat.
Nu contează ce job ai, important este să ai unul
În 2010, sub presiunea UE de a reforma piaţa muncii şi de a facilita condiţiile de angajare şi de concediere, guvernul socialist al Spaniei a adoptat reforme prin care să fie eliminate treptat contractele temporare de muncă, iar costurile contractelor permanente să fie mai mici pentru angajatori. Dar la mai puţin de un an a renunţat la aceste reforme deoarece rata şomajului, care se aştepta să se reducă, a continuat să crească.
"Mai bine avem angajaţi cu contract de muncă temporar decât să avem şomeri", a spus ministrul muncii Valeriano Gomez, când guvernul a renunţat la reformă şi a introdus noi reguli care au permis companiilor să extindă unele contracte temporare până la trei ani.
Spania ar fi trebuit să se focalizeze pe obiectivul pe termen lung pe care şi l-a stabilit şi ar fi trebuit să aducă ţara mai aproape de sistemul în care există un singur tip de contract de muncă, implementând în mai multe etape beneficiile compensaţiilor, spune Juan Jose Dorado, economist la Universitatea Carlos al III-lea din Madrid.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
