Turcia se îndreaptă spre o criză financiară sau spre recesiune. Erdogan o poate salva numai dacă face un pas înapoi. Turcia este pentru România cea mai importantă piaţă de export din afara UE

joi, 00:06 Autor: Bogdan Cojocaru

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a devenit după alegerile din iunie cel mai puternic lider al Turciei moderne. Şi-a asumat puterea de a supraveghea politica monetară a băncii centrale şi şi-a numit rude şi oameni apropiaţi în posturi cheie din guvern.

Turcia îşi construieşte propriile drone militare, îşi dezvoltă propriile tancuri pentru export, are în plan construirea propriului avion de vânătoare de generaţia a cincea, a propriului motor pentru nave de război şi a lansat deja compania care ar trebui să dea viaţă autovehiculului „Made in Turkey”. 

Turcia îşi construieşte propriile drone militare, îşi dezvoltă propriile tancuri pentru export, are în plan construirea propriului avion de vânătoare de generaţia a cincea, a propriului motor pentru nave de război şi a lansat deja compania care ar trebui să dea viaţă autovehiculului „Made in Turkey”. De asemenea, Turcia ar trebui să-şi lanseze anul acesta propria agenţie spaţială şi intenţionează să înfiinţeze o agenţie de rating naţională, intrând astfel pe un teritoriu dominat de SUA.

Toate sunt lucruri noi care au ca scop întărirea controlului în economie şi reducerea dependenţei de forţele externe. Însă toate aceste planuri nu sunt suficiente pentru a-i aduce Turciei controlul acolo unde în prezent contează cel mai mult: asupra cursului de schimb valutar şi asupra unui uriaş deficit extern. Lira turcească şi-a continuat ieri declinul început după apariţia pericolului ca SUA să-şi intensifice presiunile asupra Turciei (pentru eliberarea unui cetăţean american acuzat de legături cu terorişti) cu noi sancţiuni economice, împingând Turcia mai aproape de o criză valutară sau de cont curent. Unii vorbesc de disciplinarea Ankarei prin cursul de schimb. Alţii spun că preşedintele Recep Tayyip Erdogan va da înapoi deoarece este mult prea popular la el în ţară pentru a nu suferi pagube electorale seriose. Însă lui Erdogan nu-i stă în fire să dea înapoi. Câţiva analişti apreciază că orice ar decide cel mai puternic lider din istoria modernă a Turciei - Erdogan şi-a asumat în premieră şi puterea de a controla politica monetară a băncii centrale şi şi-a numit rude în posturi cheie din guvern -, răul este deja făcut. Lira s-a dus prea mult în jos.

Turcia a ocupat anul trecut locul 7 în topul partenerilor României la export (exporturi de 2,1 mld. euro) şi locul 8 în topul partenerilor la import (importuri de 3 mld. euro, potrivit INSSE). Turcia este pentru România cea mai importantă piaţă de export din afara Uniunii Europene.

Moneda turcească s-a depreciat de la începutul anului cu 30% faţă de dolar. Strategii de la Goldman Sachs apreciază că încă o scădere de 30% va eroda semnificativ excesul de capital al băncilor, singurele bariere în calea declanşării unui val de defaulturi. În strategia sa de creştere economică cu orice preţ, Erdogan se opune majorării dobânzilor de către banca centrală şi încurajează creditarea. Colapsul lirei şubrezeşte financiar companiile supraîndatorate în monedă străină. Aceste companii apelează deja la bănci pentru restructurarea datoriilor. Companiile turceşti au pasive în valută echivalente cu o treime din PIB. Sistemul bancar turc a trecut aproape nevătămat prin marea criză financiară deoarece guvernul a impus cerinţe de capital mai stricte. Însă acum băncile au în faţă riscuri pe toate fronturile - dobânzi mai mari, cu Rezerva Federală americană dând tonul creşterilor, şi colapsul lirei.

Băncile au fost luate deja la ţintă de investitori. Indicele bancar al Bursei de la Instanbul s-a prăbuşit cu 33% anul acesta, comparativ cu o scădere de 18% a bursei. Investitorii au scos 771 mil. dolari din acţiunile turceşti în primul trimestru, potrivit statisticii oficiale.

Băncile şi companiile turce reprezintă cea mai mare parte a ratingurilor retrogradate anul acesta din grupul ţărilor emergente, notează Reuters.

Guvernanţii de la Ankara îşi asigură cetăţenii că economia este sănătoasă, că are baze solide, că Turcia este stabilă politic şi că deprecierea lirei nu reflectă realitatea economică şi politică. Însă, după cum scrie Erdal Saglam, jurnalist economic la Hurriyet, factorii externi nu pot fi responsabili pentru toate problemele actuale ale economiei turce. Turcia se numără printre ţările ale căror monede au suferit cele mai mari scăderi în valoare. Turcia concurează la acest „sport” cu Venezuela, aflată în colaps economic, şi Iran, o economie pe cale să fie izolată internaţional de SUA.

Problemele valutare ale Turciei alimentează îngrijorările că economia, dependentă de capitalul străin, se va lovi de o criză a balanţei de plăţi. Rezervele valutare ale ţării nu pot atenua temerile. Fondul Monetar Internaţional, considerat un oracol al crizelor valutare datorită experienţei vaste căpătate prin peticirea finanţelor multor ţări, a dezvoltat un indicator al suficienţei rezervelor disponibile ale unei ţări pentru amortizarea şocurilor numit „măsura de adecvare a rezervelor” (Reserve Adequacy Measure, RAM). Pe lângă rezervele tradiţionale valutare şi de aur, RAM ia în calcul liniile swap ale băncii centrale, muniţia fondului suveran de investiţii, accesul la FMI şi alte resurse financiare de protecţie. Bogdan Cojocaru

Regula FMI este că rata RAM a  unei ţări ar trebui să fie între 100% şi 150%. Pentru Turcia, indicatorul este sub 75% ş scade în fiecare zi începând cu 2013.

Investitorii şi analiştii spun că cel mai bun scenariu pentru Turcia este ca banca centrală să majoreze dobânzile, aducând inflaţia sub control şi reclădind încrederea. Însă Erdogan a numit dobânzile ìmama tuturor relelorî. Creşterea dobânzilor ar duce la încetinirea economiei, de la un ritm robust, însă încetinirea ar veni când unii investitori s-ar aştepta ca Turcia să fi impus deja controale de capital sau să fi apelat la FMI, instituţie cu sediul la Washington pe care, după cum mândru s-a lăudat, Erdogan a alungat-o din ţară.

Altfel, creşterea preţurilor importurilor (inflaţia este de aproape 16%) cauzată de prăbuşirea lirei şi creşterea costurilor împrumuturilor pe fondul retragerii investitorilor ar stoarce de viaţă economia turcă, alimentând declinul lirei. Strategii de la Capital Economics iau în calcul ìun trimestru sau două de creştere economică negativă anul acestaî, adică o posibilă recesiune. Însă majoritatea instituţiilor de prognoză sunt mai optimiste. FMI nu vede recesiune.

Pentru Turcia, opţiunea aşteptării este plină de pericole. Tim Ash, strateg la BlueBay Asset Management, apreciază că în cele din urmă lira slabă va limita cererea pentru importuri (Turcia este pentru România cea mai importantă piaţă de export din afara UE), va stimula exporturile şi va eroda deficitul extern masiv al ţării. Însă o astfel de îmbunătăţire ar necesita probabil luni de zile. Până atunci, "după cum se comportă pieţele ñ intrate într-un cerc vicios -, lira va fi scoasă complet din joc".

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 09.08.2018

 
Cuvinte cheie:
turcia
, erdogan
, romania
, uniunea europeana
, americana
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Abonează-te la Închide