Liderii europeni au decis la summitul de la Bruxelles că UE trebuie să îşi reducă dependenţa de gazele naturale importate din Rusia prin diversificarea rutelor de aprovizionare cu acest combustibil şi că va construi o uniune energetică pentru a-şi asigura securitatea în acest domeniu.
Însă ambiţiile liderilor europeni par greu de realizat în viitorul apropiat ţinând cont că statele europene au mai făcut, fără rezultate remarcabile, astfel de angajamente şi sunt legate de energia Rusiei prin contracte care expiră în unele cazuri peste două decenii.
Rusia, care la Bruxelles a lăsat clar să se înţeleagă că se crede „liberă să ia orice decizie pentru a-şi proteja interesele legitime de securitate“, este o economie care sub conducerea preşedintelui Vladimir Putin supravieţuieşte în principal prin exporturile de petrol şi gaze. Iar Putin este pregătit să plătească un preţ diplomatic şi economic enorm pentru a-şi realiza interesele.
Prevederile constituţionale îi dau dreptul lui Putin la încă două mandate, ceea ce înseamnă că acesta ar putea rămâne în fruntea Rusiei până în 2024, timp suficient pentru a-şi pune în aplicare planurile, şi ar putea găsi o cale să rămână la putere şi după această dată, scrie Financial Times.
Dacă UE nu va acţiona acum, dependenţa blocului comunitar de importurile de petrol şi gaze va atinge 80% până în 2035, a avertizat preşedintele Consiliului European Herman Van Rompuy în contextul în care liderii europeni reuniţi la Bruxelles săptămâna trecută au discutat, printre altele, despre modalităţile de reducere a dependenţei energetice a UE de importurile de petrol şi gaze, în special de cele ruseşti.
Acest obiectiv va fi realizat prin creşterea eficienţei energetice, prin diversificarea rutelor de aprovizionare cu gaze şi a surselor de energie, cu accent pe resursele regenerabile, a spus Van Rompuy, citat de EurActiv.
UE trebuie să „lucreze ca o echipă“ atunci când ţările membre negociază contractele de import al gazelor ruseşti
Oficialul UE a atenţionat că trebuie mărite eforturile pentru construirea Coridorului Sudic de gaze naturale, o iniţiativă a Comisiei Europene de aprovizionare cu gaze naturale din regiunea Mării Caspice către Europa, şi facilitarea importurilor de gaze lichefiate din Statele Unite.
Avertismentul lui vine după ce gazoductul Nabucco Vest, sprijinit de UE şi de SUA, a fost abandonat în favoarea Azerbaidjanului, care a ales gazoductul TAP pentru transportul de gaze de la vastul câmp Shah-Deniz, dezvoltat de mai multe companii mari internaţionale precum BP, SOCAR, Statoil, E.ON, Total şi Lukoil, spre Europa de Vest. Gazoductul va deveni operaţional în 2018.
Van Rompuy a subliniat necesitatea ca UE să „lucreze ca o echipă“ atunci când ţările membre negociază cu Rusia contractele de import de gaze. „Schimbul de informaţii şi creşterea transparenţei privind condiţiile contractuale sunt necesare pentru a ne amplifica puterea comună de negociere“, a explicat oficialul UE.
„Uniunea Europeană îşi are rădăcinile în comunitatea europeană a cărbunelui şi oţelului. Şaizeci şi patru de ani mai târziu şi într-un context diferit este clar că trebuie să avansăm către o uniune energetică“, a adăugat acesta.
În cazul Germaniei, care-şi acoperă aproximativ 40% din necesarul de gaze naturale cu importuri din Rusia, contractele cu Gazprom expiră abia în 2031, 2035 şi 2036. Bulgaria, dependentă de gazele ruseşti în proporţie de 100%, a semnat cu compania rusă un acord valabil până în 2030, iar Cehiei îi vor fi livrate gaze printr-un contract cu valabilitate până în 2035, potrivit unui studiu al Centrului pentru Studii Estice.
În strategia pentru diversificarea rutelor de aprovizionare cu combustibil, UE s-a îndreptat până acum tot către Rusia, care a construit pentru alimen-tarea statelor occidentale gazoductul Nord Stream.
De asemenea, împreună cu companii vestice, Gazprom construieşte şi South Stream, care va transporta gaze din Rusia prin Marea Neagră în Bulgaria şi de acolo în Grecia, Italia şi Austria. Rusia transportă gaze spre Europa prin 13 conducte.
„Rusia este liberă să ia orice decizie pentru a-şi apăra interesele legitime de securitate“
„Intervenţia“ Rusiei în Ucraina a încins discuţiile dintre liderii UE şi ambasadorii ruşi la NATO şi UE reuniţi la Bruxelles.
Preşedintele Estoniei Toomas Ilves a criticat UE că a „stat şi s-a uitat“ cum Rusia a anexat Crimeea şi nu a făcut decât să lovească Moscova „uşor peste mâini“ prin sancţiunile aplicate câtorva zeci de oficialităţi, măsuri pe care Rusia le-a luat în derâdere. „Ar trebui să începem să ne apărăm, pentru că odată porniţi în această direcţie, a anexării de teritorii, ce raţionament intelectual ar spune: «Această situaţie nu va continua»?“ a spus Ilves, citat de EUobserver.
În replică ambasadorul rus la UE Vladimir Cijov a subliniat că nu „intervenţia“ Rusiei a declanşat criza din Ucraina, ci faptul că ţara era „într-o mare dificultate politică şi economică“ şi risca falimentul.
Secretarul general al NATO Anders Fogh Rasmussen a acuzat Rusia că nu respectă principiile internaţionale pe care şi le-a asumat în 1999 privind dreptul fiecărei ţări să decidă liber aderarea la alianţele internaţionale.
„Este adevărat, dar există şi legi internaţionale în care este inclus principiul indivizibilităţii securităţii. Nimeni nu are voie să îşi crească securitatea în detrimentul securităţii altora. NATO este liberă să ia orice decizie, iar Rusia este liberă să ia orice decizie pentru a-şi apăra interesele legitime de securitate“, a explicat ambasadorul Rusiei la NATO Aleksander Gruşko.
Întrebat de Rasmussen dacă Rusia ar accepta decizia Georgiei de a se alătura NATO, în cazul în care Organizaţia Nord-Atlantică ar fi gata să o primească, Gruşko a replicat: „Suntem împotrivă, credem că este o greşeală uriaşă“.
Băncile austriece ar avea cel mai mult de pierdut dintr-un război economic al Occidentului cu Rusia
Dintre băncile europene, cele austriece ar avea cel mai mult de pierdut dacă tirul de sancţiuni reciproce dintre Statele Unite şi UE, pe de o parte, şi Rusia, pe de alta, se transformă într-un război economic total. Băncile franceze au cea mai mare expunere la Rusia, deţinând creanţe de 51 miliarde dolari (37 miliarde euro) acolo, potrivit estimărilor analiştilor băncii germane Deutsche Bank.
Însă cele mai mari riscuri sistemice Rusia le aduce băncilor austriece, care au o expunere de 17 miliarde de dolari (12 miliarde euro), echivalentă cu 1,4% din activele bancare ale ţării – aceasta este cel mai mare pondere din Europa, scrie Financial Times. Băncile cu expunere la Rusia şi Ucraina „greblează” printre active şi confruntă numele clienţilor cu listele cu ruşii sancţionaţi de Bruxelles şi de Casa Albă în contextul alipirii Crimeei la Rusia. Expunerea mare a Austriei se datorează Raiffeisen. Anul trecut grupul a realizat în Rusia mai mult de jumătate din profitul brut, potrivit analiştilor de la Berenberg.
Raiffeisen a anunţat că clienţii companii îşi repatriază banii de teama îngheţării activelor din occident şi că au fost înregistrate „mici ieşiri” de capital în condiţiile în care clienţii ruşi persoane fizice îşi majorează lichidităţile şi-şi transformă economiile din altă monedă în dolari. „Pe sectorul corporate vedem intrări puternice deoarece companiile ruseşti îşi repatriază bani şi-i investesc cu noi”, se arată într-un comunicat al Raiffeisen. Presa rusească a avertizat că parlamentarii de la Moscova lucrează la o legislaţie care să permită îngheţarea activelor europene şi americane cu operaţiuni în Rusia ca răspuns la sancţiunile de acelaşi gen ale Occidentului.
Evenimentele din ultimele zile au blocat deja vânzarea subsidiarei Raiffeisen din Ucraina Aval, care are 818 filiale şi active de 4,5 miliarde euro. În acest context, cancelarul austriac Werner Faymann a îndemnat UE să acţioneze cu prudenţă contra Rusiei. Austria îşi acoperă 55% din consumul de gaze naturale cu importuri ruseşti, comparativ cu 35% în cazul Germaniei. Société Générale ocupă locul doi între băncile străine în funcţie de expunerea la Rusia, iar analiştii estimează că în cel mai pesimist scenariu banca franceză ar fi lovită de pierderi de 5,2 miliarde euro. Aceste scenariu presupune pierderea completă a subsidiarei ruseşti. Unitatea rusească a băncii franceze are 620 de filiale şi cinci milioane de clienţi. Bogdan Cojocaru
Aliaţii lui Putin cu conturile blocate de Washington şi „eminenţele cenuşii” din cercul intim al preşedintelui rus
Se spune că Vladimir Putin ia singur deciziile, însă el acţionează ştiind că este susţinut de un vast imperiu financiar pus în mişcare de oligarhii din anturajul său. Prin blocarea activelor din străinătate ale acestor oamenii de afaceri, Washingtonul speră să destabilizeze acest vehicul financiar şi să slăbească puterea preşedintelui rus. Pedepsele lor nu-i ating însă, deocamdată, pe cei care pot fi consideraţi „eminenţele cenuşii” din cercul cel mai apropiat de aliaţi.
Aliaţi care nu sunt sancţionaţi
1. Igor Secin
El este fost şef-adjunct de cabinet al lui Putin şi, potrivit zvonurilor, fost ofiţer în serviciile militare de spionaj. Secin a fost numit în 2012 CEO al Rosneft, cea mai mare companie petrolieră a Rusiei.
2. Nikolai Patruşev
Fost şef al FSB, serviciile secrete ale Rusiei, urmaşul KGB-ului, el este acum secretarul Consiliului Naţional de Securitate.
3. Aleksander Bortnikov
Şi-a construit cariera ca ofiţer în serviciile de spionaj. El l-a înlocuit pe Nikolai Patruşev la şefia FSB în 2008.
Alţi asociaţi
4. Andrei Fursenko
El este consilier al preşedintelui din 2012. A deţinut diverse funcţii guvernamentale precum ministru al industriei şi al educaţiei.
5. Vladimir Kozin
Şeful departamentului proprietăţilor preşedinţiei din 2000. Autorităţile americane spun despre el că are în administrare peste 100 de companii şi instituţii printre care şi Kremlinul.
Facţiunea serviciilor militare de securitate, Siloviki
6. Serghei Ivanov
Şeful de cabinet al preşedintelui, fost general KGB, prieten vechi şi aliat al lui Putin. Ivanov a fost de asemenea ministru al apărării şi vicepremier.
7. Viktor Ivanov
Fost ofiţer KGB, fost director adjunct al serviciilor de securitate FSB. Acum el este membru al Consiliului Naţional de Securitate şi directorul Serviciului Federal de Control al Drogurilor.
8. Serghei Narişkin
Preşedintele Dumei de Stat, camera inferioară a parlamentului, membru al Consiliului Naţional de Securitate şi al partidului pro-Putin Rusia Unită.
Oligarhii, baronii banilor
9. Vladimir Iakunin
Şeful Căilor Ferate Ruseşti. El a negat criticile opoziţiei cum că ar avea mai multe proprietăţi şi o avere personală fabuloasă.
10. Ghenadi Timcenko
El a fost până săptămâna trecută principalul acţionar al companiei de trading cu petrol Gunvor, care neagă acuzaţiile Washingtonului că lucrează pentru Putin.
11. Iuri Kovalciuk
Cândva el a fost considerat „trezorierul” lui Putin. Kovalciuk este acum cel mai mare acţionar al Bank Rossiya, sancţionată de SUA şi descrisă de Washington ca „banca personală a oficialilor de rang înalt din Federaţia Rusă”. Banca are active de 10 miliarde de dolari.
12. Boris Rotenberg
El deţine diverse afaceri alături de fratele său Arkadi. Rotenberg este preşedintele clubului de fotbal Dinamo Moscova, unde antrenor este românul Dan Petrescu. Oligarhul a primit miliarde de dolari sub forma unor contracte pentru Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci.
13. Arkadi Rotenberg
Imperiul său de afaceri include operaţiuni de construire de gazoducte şi livrări către Gazprom, monopolul rus al exporturilor de gaze naturale, construcţii de drumuri şi operaţiuni bancare. Arkadi este preşedintele clubului de hochei Dinamo Moscova. Bogdan Cojocaru
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 24.03.2014
