„Creşterea economică va fi mai puternică în 2016. Prin urmare, vor fi reduceri de taxe în 2016 indiferent de ce se va întâmpla“, a declarat preşedintele francez. Hollande, care se confruntă cu o cotă de popularitate în scădere şi cu o rată a şomajului de peste 10%, nu va candida pentru un al doilea mandat dacă rata şomajului nu se va redresa semnificativ. Cel puţin aşa spune el.
Apoi, premierul Manuel Valls a asigurat că reducerile nu sunt o simplă promisiune. Tăierile de taxe vor face parte din bugetul pe anul viitor.
Contribuabilii francezi, care se confruntau deja cu al treilea cel mai ridicat nivel al taxelor din UE în 2012 când Hollande a preluat puterea, au asistat la o creştere în continuare a taxelor în primii ani ai mandatului acestuia.
Potrivit lui Hollande, reducerile de taxe sunt vitale pentru impulsionarea investiţiilor şi creşterii economice, care a accelerat la 0,7% în primul trimestru înainte de a stagna în cel de-al doilea.
Îşi pot însă francezii permite o astfel de măsură anul viitor?, se întreabă Michael Ivanovitch, preşedinte al MSI Global, o companie de cercetare economică din New York şi fost economist al OCDE în Paris şi al Rezervelor Federale din New York, într-un comentariu publicat pe CNBC.
Răspunsul este unul negativ, susţine Ivanovitch, făcând o paralelă între situaţia fragilă a finanţelor Franţei şi cea din Germania. Fostul economist de la Fed nu crede că Germania va ignora adoptarea de către Franţa a unor astfel de politici fiscale, ceea ce ar putea declanşa o adevărată bătălie în interiorul zonei euro la nivel fiscal.
Totuşi, afirmă Ivanovitch, Germania ar putea schimba subiectul, cum au făcut în cazul Greciei. Până la urmă, arată acesta, Franţa este al treilea cel mai mare „client“ al Germaniei, după SUA şi Marea Britanie. Oricum, povestea este mult mai complicată, susţine Ivanovitch în comentariul de pe CNBC, iar consecinţele negative de ordin economic şi politic ale divergenţei de politică economică dintre cele două ţări sunt însemnate.
