Va fi 2017 anul în care va porni războiul valutar americano-chinez? Donald Trump are nevoie de un război comercial cu China pentru a reduce imensa datorie a SUA

5 ian 2017 Autor: Bogdan Cojocaru

Pentru a face „America măreaţă din nou“ Trump a promis că va contra expansiunea comercială ale Chinei. Beijingul îi pregăteşte de chinezi de un conflict cu SUA dând instrucţiuni presei să scrie că victoria va reveni ţării lor. Iar între timp China elaborează măsuri pentru protejarea yuanului, care pot afecta dolarul, dobânzile şi implicit economia SUA.

Preşedintele ales al SUA Donald Trump şi-a consumat o mare parte din campania electorală învinovăţind China pentru problemele economice ale Americii. A promis taxe mai mari pentru importurile chinezeşti şi că va declara China manipulator valutar în chiar prima sa zi la Casa Albă - 20 ianuarie. Mulţi au interpretat mesajele lui Trump ca o declaraţie de război comercial contra Chinei.

Un astfel de război s-ar putea să nu fie doar o nebunie de campanie, ci o strategie.

SUA au datorii uriaşe şi un deficit comercial enorm, mai ales cu China. O ţară nu-şi poate menţine economia stabilă dacă are un deficit comercial permanent, explică pentru revista Newsweek John Weeks, profesor la Universitatea din Londra.

Excesul de importuri în raport exporturile implică creşterea datoriei externe, fie că aceasta este deţinută de sectorul public, de cel privat sau de amândouă. Un guvern îşi poate administra datoria în propria monedă împrumutându-se de la banca sa centrală.

Dar acest tip de autofinanţare nu este posibilă pentru datorie denominată în monedă străină. Când datoria externă creşte, cresc şi costurile administrării datoriei. Pentru că datornicul trebuie să-i plătească creditorului în monedă internaţională, la un moment dat acumularea de monedă străină va presupune ca exporturile să crească astfel încât deficitul comercial să scadă.  

De la terminarea celui de-al doilea război mondial SUA au beneficiat de un avantaj unic dat de faptul că dolarul a devenit moneda cea mai acceptată pentru schimburi internaţionale. Guvernele altor ţări deţin dolari ca „rezervă“ pentru onorarea obligaţiilor internaţionale. În plus, dolarul american este considerat de către companii şi guverne ca un activ sigur pentru protejarea fondurilor nefolosite. Cu astfel de motivaţii pentru străini să deţină dolari, guvernul SUA poate acumula o datorie externă mult mai mare decât oricare alt guvern. Dar chiar şi pentru SUA acumularea de datorie are limite.

Comerţul cu China transformă aceste limite din posibilitate în realitate. De când China şi-a deschis economia în anii ’80, exporturile chinezeşti în SUA au crescut de la 14 mi­liarde de dolari în 1989 la aproape 500 de miliarde de dolari în 2015. În schimb, exporturile SUA în China au crescut mult mai lent, atingând un vârf de 164 miliarde de dolari în 2014. Rezultatul este că deficitul comercial al SUA cu China a urcat la media anuală de 300 de miliarde de dolari în perioada 2011-2015. În ultimul deceniu, balanţa comercială negativă cu China a contribuit cu mai mult de jumătate la deficitul comercial total al SUA (excluzând petrolul).

Cu un excedent atât de mare, nu este de mirare că statul chinez deţine 15% din datoria publică a SUA nedeţinută de agenţiile guvernamentale americane.

Din anii 2000, ponderea deficitului comercial american în PIB a depăşit ritmul de creştere economică. Dacă trendul se menţine, datoria externă va avansa mai rapid decât economia. Yieldurile obligaţiunilor guvernamentale ajunse la cele mai reduse niveluri din istorie (apropiate de zero) au ţinut jos costurile administrării datoriei americane.

Însă şefa Rezervei Federale Janet Yellen a avertizat că în 2017 dobânzile de politică monetară vor fi majorate în mai multe etape. Dacă randamentele bond-urilor americane revin la niveluri mai normale, de 2-4%, iar deficitul comercial persistă la cotele din ultimii cinci ani (3-4% din PIB), această combinaţie ar ameninţa stabilitatea dolarului şi chiar economia SUA. 

Profesorul Weeks aminteşte că dezechilibrele comerciale nasc războaie comerciale, iniţiate de guverne când aceste dezechilibre ameninţă stabilitatea economică şi politică (companiile exportatoare îşi fac prieteni şi inamici în rândul politicienilor).

Deşi economia Chinei este slăbită de diverse dezechilibre interne, mulţi analişti spun că într-un război comercial cu SUA cea mai mare economie emergentă a lumii va rezista mai mult decât cea mai mare economie a lumii.

Între timp, Beijingul ia măsuri pentru stăvilirea ieşirilor de capital şi pentru susţinerea yuanului precum control mai bun asupra tranzacţiilor valutare făcute de cetăţeni şi cerinţe mai stricte privind raportarea tranzacţiilor internaţionale de câtre bănci. 

Bloomberg scrie, citând surse apropiate guvernului chinez, că Beijingul ar putea ordona companiilor de stat să vândă dolari. De asemenea, China ar putea continua în 2017 să vândă din titlurile americane de Trezorerie pe care le deţine pentru a ţine stabil cursul de schimb al yuanului (China ocupă locul doi în rândul creditorilor SUA, după Japonia, iar foarte mult timp a fost cel mai mare creditor). Cantitatea de obligaţiuni americane deţinute de China s-a redus în octombrie la cel mai scăzut nivel din ultimii şase ani (dacă cifrele, publicate de guvernul SUA, nu includ deţinerile unor entităţi belgiene, considerate paravane pentru tranzacţiile Chinei cu datorii americane). Măsurile sunt necesare deoarece ieşirile de capital din China au accelerat în ultimii ani în condiţiile în care 2016 a fost pentru yuan anul în care a pierdut cel mai mult teren (s-a depreciat cu 6,5%) în faţa dolarului din 1994. Aproximativ 760 de miliarde de dolari au ieşit din China în perioada ianuarie-noiembrie 2016, potrivit Bloomberg Intelligence.

Declinul substanţial îi face pe mulţi analişti occidentali să creadă că Beijingul nu mai este un manipulator valutar, adică un guvern care acţionează pentru a-şi deprecia moneda pentru a-şi ajuta exportatorii, deoarece, ci, din contră, China se chinuie acum să domolească declinul valutei sale.  

Revenid la poziţia Chinei ca unul dintre cei mai mari creditori ai SUA, de ani de zile economişti precum Brad Setser, fost analist la departamentul american de Trezorerie, avertizează că această situaţie reprezintă o ameninţare pentru siguranţa naţională. Dacă se va simţi ameninţat, Beijingul poate lovi economia americană aruncând dolari pe piaţă: yieldurile obligaţiunilor ar sări în sus, iar cotaţiile acţiunilor s-ar duce în jos. Şocul ar fi exacerbat de alte bănci centrale şi de investitori care vor căuta să scape de datoriile în dolari. Pot urma reduceri de ratinguri şi chiar recesiune, potrivit revistei Barron's.

"Distribuţia puterilor la nivel mondial este mult mai difuză faţă de cum era la începutul secolului XX şi jucători precum China şi India au devenit noi centre de gravitaţie politică. Cum paralizia politică şi economică se răspândeşte în lumea dezvoltată, cel mai probabil deznodământ este un război comercial", spune, citat de Bloomberg, James Wang, comentator pentru Pine River China Fund. El apreciază că este posibilă declanşarea unui război comercial între SUA şi China chiar anul acesta şi că economia chinezească poate rezista mai mult decât cea americană într-un astfel de conflict. Şi presa din China susţine că Trump va pierde războiul comercial deoarece exporturile nu mai sunt principala forţă care mişcă economia, notează Forbes. Şi Bloomberg crede la fel. 

În SUA, un război comercial ar stimula inflaţia şi ar eroda cererea internă, cel mai mare motor de creştere al economiei americane.

Goldman Sachs a calculat că impunerea de tarife punitive de către SUA asupra importurilor chinezeşti ar afecta negativ cu 3% PIB-ul Chinei, provocând o aterizare forţată a economiei şi şomaj ridicat deoarece multe companii exportatoare chinezeşti depind de piaţa americană. Economia mondială ar suferi şi ea.

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 05.01.2017

 
Cuvinte cheie:
razboi
, china
, sua
, chinezi
, datorie
, donald trump
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide