Business Internaţional

Vânzarea Financial Times, o poveste cu final neaşteptat în care un ziar japonez le suflă de sub nas unor nemţi cel mai râvnit trofeu din industria media

Autor: Bogdan Cojocaru

24.07.2015, 00:09 2994
Trofeul a fost câştigat spre stupoarea tuturor de ziarul de business cu cei mai mulţi clienţi din lume, Nikkei, din Japonia, după ce nemţii de la Axel Springer au fost lăsaţi „cu buza umflată“ într-o vânătoare în care au fost menţionate alte nume grele din industria media.

Pearson, pe lângă ziarul Financial Times, atât varianta print cât şi cea online, deţine prin Financial Times Group 50% dintr-o altă prestigioasă publicaţie economică, The Economist, şi are un parteneriat cu publicaţia Vedomosti în Rusia. Pearson deţine ziarul  FT de aproape 60 de ani.

Zvonuri că publicaţia va fi vândută circulă prin presă de ani de zile şi au stârnit reacţii puternice din partea managementului Pearson. Marjorie Scardino, CEO până în toamna anului 2012, spunea cândva că ziarul va fi vândut „doar peste cadavrul meu“. Locul ei a fost preluat de John Fallon, care după un nou tir de zvonuri a declarat în 2013 că ziarul „nu este de vânzare“ şi că acesta reprezintă „cea mai valoroasă parte din Pearson“, scrie The Guardian.

Şi de ce ar fi de vânzare în condiţiile în care, explica Fallon, FT are o situaţie financiară bună şi aşteptările sunt să aibă succes cu iniţiativele digitale? Cu toate acestea, Fallon a dat observatorilor impresia că nu este prea ataşat de FT. La acea vreme, Pearson era ocupat cu fuziunea dintre Penguin, divizia de cărţi, şi concurentul Random House, notează revista Fortune.

De atunci, de la conducerea publishe­rului a plecat directorul financiar Robin Freestone, în această funcţie de opt ani, şi şi-a anunţat retragerea preşedintele Glen Moreno, numit în 2005.

 

O achiziţie bună

FT este, cu siguranţă, o achiziţie bună. Spre deosebire de alte ziare, în special din America de Nord, vânzarea FT nu ar fi una determinată de dorinţa disperată de a evita falimentul, aşa cum a fost cazul unora din concurenţi.

Pearson nu dezvăluie rezultatele financiare ale FT, unitatea din care face parte ziarul -  cea de publishing professional, care include participaţia de 50% a Pearson la The Economist, a general venituri de 1,8 miliarde de dolari anul trecut.  

 

Analiştii din industria de profil spun că FT se descurcă bine pe segmentul online cu modelul său de abonare deoarece clienţii sunt dispuşi să plătească pentru informaţiile financiare şi conţinutul  furnizat. FT are aproximativ 500.000 de abonaţi digitali (spre comparaţie, Wall Street Journal are 750.000 de abonaţi de acest fel), care-i aduc jumătate din venituri.

Însă în pofida succesului online, Pearson are probleme mai mari pe care ar vrea să se concentreze, inclusiv încetinirea celuilalt segment major de business, cel internaţional de educaţie. De aici a venit CEO-ul Fallon şi, sub ghidajul său, unitatea s-a dezvoltat dramatic transformându-se într-un gigant cu venituri de peste 1,4 miliarde de dolari şi profituri de 200 de milioane de dolari. Însă în ultimul an afacerile diviziei au încetinit în condiţiile în care vânzările de cărţi fizice s-au redus, iar competiţia s-a intensificat.

Lionel Barber, editorul Financial Times: „Am, probabil, una dintre cele mai privilegiate poziţii din lumea jurnalismului şi nu intenţionez să renunţ prea curând la ea“. Barber scrie la FT de 30 de ani.

 

Pierderi

Mai mult decât atât, Pearson a pierdut sume semnificative de bani investind neinspi­rat în Nook, afacerile de publishing ale Barnes & Noble. Compania de media a achi­ziţionat o participaţie în afacerile de e-book cu 89 de milioane de dolari în 2012 pe care Barnes & Noble a răscumpărat-o anul trecut cu 28 de miliarde de dolari. Răscumpărarea a fost un mix de cash şi acţiuni, astfel că nu este clar cât a putut să recupereze Pearson din investiţie. Aceste lucruri le scrie Fortune.

Reuters scrie că, în timp ce FT s-a adaptat mai bine decât majoritatea ziarelor la era digitală, ajutat de baza sa de cititori loiali dispuşi să plătească pentru ziarul print şi pentru conţinutul online, analiştii cred că publicaţia nu obţine prea mult profit. „Au făcut o treabă bună, poate mai bine decât oricare dintre ziarele britanice în ceea ce priveşte trecerea la modelul online şi de aceea cred că FT este un ziar atractiv“, spune un analist citat de Reuters.

Spaţiul media a fost bombardat ieri cu speculaţii. Vestea discuţiilor despre vânzare a fost adusă de Bloomberg, care numeşte ca posibili cumpărători conglomeratul media german Axel Springer şi „investitori din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia“. Agenţia de presă nu a menţionat numele său, în condiţiile în care proprietarul, Michael Bloomberg, vehicula în urmă cu câţiva ani ideea achiziţiei FT. El, de altfel, a menţionat posibilitatea cumpărării The New York Times. Alte speculaţii menţionau trustul Thomson Reuters ca posibil cumpărător. FT a scris chiar ieri că discuţiile sunt purtate cu Axel Springer.

În cele din urmă, spre stupoarea tuturor, publicaţia financiară niponă Nikkei şi Pearson au anunţat că s-au înţeles asupra vân­zării pentru suma de 1,30 mld. dolari. Nikkei este ziarul de business cu cea mai mare răspândire din lume. Din câte povesteşte tot FT, Axel Springer discuta de câteva săptămâni cu Pearson despre cumpărarea publicaţiei, dar oferta japonezilor a fost preferată de englezi.

Cu alte cuvinte, japonezii le-au suflat ziarul de sub nas nemţilor. În timp ce Pearson are o istorie de 171 de ani, FT a apărut pentru prima dată printat pe binecunoscuta hârtie de culoarea cărnii de somon în 1893.

Datele companiei arată că tirajul FT a crescut anul trecut cu 10%, la nivelul record de 720.000 de copii print şi online. Abonamentele digitate s-au ridicat la 500.000 de unităţi, în creştere cu 20%, reprezentând peste 70% din cititorii plătitori ai FT.

Pearson, fondată în 1844 ca o mică firmă de construcţii din Yorkshire, nordul Angliei, a fost cândva unul dintre cei mai mari contractori de construcţii din lume, cu interese de afaceri variind de la industria bancară la parcuri tematice. Pearson a cumpărat FT în 1957. În ultimii ani grupul a început să se concentreze mai mult pe educaţie şi şi-a vândut din operaţiunile de media, printre care ziarul francez de business Les Echos. Circa 90% din vânzările Pearson sunt generate de divizia de educaţie.

 

Ce cuprinde FT Group

  • Ziarul FT, site-ul FT.com, revista lunară How to Spend It, FT Labs, FTChinese,  Confidentials şi Financial Publishing (The Banker, Investors Chronicle, MandateWire, Money-Media, Medley Global Advisors).

  • FT Group a avut venituri de 334 milioane de lire sterline în 2014 şi 24 milioane de lire sterline profit operaţional ajustat.

  • Evercore, Goldman Sachs şi J.P. Morgan Cazenove au acţionat ca adviseri pentru Pearson.

  • Rothschild Group a fost adviser financiar pentru Nikkei.

 

Ce cuprinde Nikkei Group

  • Ziarul The Nikkei (formal denumit Nihon Keizai Shinbun), două săptămânale şi încă două cotidiene cu informaţii pentru sectorul comercial şi industrial.

  • Televiziunile TV Tokio şi Nikkei CNBC.

  • Nikkei Group are afaceri de un miliard de lire sterline pe an.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO