Cert este că succesul enorm al lui Tsipras va da curaj altor partide populiste precum Mişcarea 5 Stele a italianului Beppe Grillo şi Mişcarea Podemos din Spania.
Alte figuri „mainstream“ ale scenei politice europene vor spera, în linişte, că Tsipras va putea ridica baricade solide contra politicilor de austeritate prescrise de cancelarul german Angela Merkel şi că va schimba ceva în politica tradiţională din UE. Aceşti politicieni sunt preşedintele Franţei François Hollande şi premierul italian Matteo Renzi, notează The Guardian. Hollande a încercat, dar n-a reuşit, să-şi creeze imaginea unui luptător de anvergură europeană contra austerităţii şi protector al creşterii economice.
Verdictul popular de condamnare a răspunsului Europei în faţa crizei financiare este un deznodământ înspăimântător pentru elita politică a UE.
Pentru prima dată, puterea a fost pusă în mâna unor outsideri populişti care şi-au făcut un renume opunându-se Bruxellesului şi Berlinului fără a fi anti-UE, aşa cum sunt „colegii“ din extrema dreaptă. Pentru prima dată, un produs al crizei europene, un partid ferm antiausteritate, va prelua conducerea unei economii în UE.
Victoria unui partid aflat la început de drum precum Syriza, care nu a fost niciodată testat la putere, arată cum cinci ani de stricteţe bugetară în Europa au transformat electoratul şi politica europeană. Asocierea Syriza într-o alianţă de guvernare – pentru că rezultatele alegerilor nu i-au adus destule locuri în parlament pentru a putea guverna singură – cu Grecii Independenţi, o formaţiune mică, antiimigranţi şi antiausteritate asemănătoare UPIK din Marea Britanie, îi va permite lui Tsipras să-şi urmeze neabătut, cel puţin din interior, politicile antiausteritate. „Există ideea că aceste mişcări populiste sunt conduse de oameni care nu au fost la universitate cu liderii tradiţionali şi că dacă le ignori, vor dispărea. Au fost ignorate şi luate în râs. Cauzele ascensiunii lor sunt economice. Vrem o Europă care aduce beneficii tangibile cetăţenilor. Nu aceasta este senzaţia acum“, a explicat un europarlamentar.
„Grexitul este ceva de neconceput“
Rezultatul alegerilor – cu Syriza câştigând 36,3% din voturi, Noua Democraţie 27,8%, Zorii Aurii (o mişcare neofascistă) 6,3% şi To Potami 6% – ridică problema dacă Grecia va rămâne în zona euro, va stabili un precedent pentru insurgenţii antiausteritate din Europa, în special pentru cei din Spania, şi subliniază respingerea de către societatea civilă a politicilor prescrise în ultimii ani mai ales de către Berlin. Berlinul a încercat să intimideze de mai multe ori, cu avertismente, mai mult sau mai puţin făţiş, electoratul grec.
Niciuna dintre părţi nu vrea ca Grecia să iasă din zona euro, dar poziţiile taberelor sunt, aşa cum par în prezent, de neîmpăcat. În timp ce banca centrală a Germaniei a anunţat că Grecia are nevoie de împrumuturi suplimentare dar numai sub condiţiile zonei euro, figuri importante din Syriza au declarat că „diktat“-ul creditorilor internaţionali este „mort“.
Însă „Grexitul este ceva de neconceput. Ar fi extrem de rău. Proiectul european ţine de ireversibilitate. Dacă începi să ai îndoieli, începi să te gândeşti la pericolul fragmentării şi curând nu vei mai avea o uniune monetară. Grecia ar putea ieşi din zona euro doar dacă nu-şi plăteşte datoriile, adică dacă spune că vrea afară“, a afirmat un oficial de la Bruxelles implicat în negocieri. Un default ar fi urmat de golirea depozitelor bancare şi impunerea de controale asupra mişcării capitalului.
Tsipras a promis că va rescrie condiţiile bailoutului internaţional care datează din 2012, prin relaxarea stricteţei fiscale definite de Berlin şi reducerea datoriei ţării, poate prin condiţii mai favorabile din partea creditorilor precum dobânzi mai mici. Şi fostul premier Antonis Samaras a respins actualele condiţii de bailout şi blochează încă din iunie negocierile cu FMI şi UE. Zona euro este acum în poziţia de a-i cere lui Tsipras să mergă mai departe decât a fost pregătit să meargă Samaras.
Manifestul Syriza: „Elitele bogate, pieţele, superbogaţii au motive să se teamă. Îşi vor pierde privilegiile“
Alegerile de duminică l-au făcut pe Alexis Tsipras, la 40 de ani, cel mai tânăr premier elen din 1865 până în prezent. Fiul său a primit numele „Ernesto“, în onoarea luptătorului de gherilă cubanez Ernesto „Che“ Guevara. Într-unul din birourile partidului său, Syriza, stă atârnat portretul Rosei Luxemburg, un teoretician marxist, filozof şi socialist revoluţionar din Germania de acum un secol.
Syriza nu este nici pe departe forţa revoluţionară reprezentată de Rosa Luxemburg. Che Guevara a murit cu şapte ani înainte ca Tsipras să se nască. Numele său era în vogă în lumea anilor ’60. Radicalii hipioţi îl admirau mai mult decât pe oricare lider comunist în viaţă deoarece luptătorul n-a fost încântat de gustul puterii. Pe atunci mai nimeni nu se gândea ce impact vor avea ideile lui asupra vieţii altor oameni. Che Guevara era un erou romantic din poveşti de aventuri ucis pentru că încerca să conducă o revoluţie în Bolivia.
Ceea ce oferă Greciei tânărul şi carismaticul politician Alexis Tsipras are, de asemenea, ingredientele unei romanţe, scrie The Independent. Grecia a fost calul de bătaie al UE mult timp. Condiţiile bailouturilor internaţionale de sute de miliarde de euro impuse de CE, BCE şi FMI sunt dure şi umilitoare: majorări de taxe, îngheţarea pensiilor, mărirea vârstei de pensionare şi amputarea salariilor din aparatul de stat. Tsipras a descris aceste condiţii ca tortură prin înecare. El a promis în alegeri că „nu vor mai fi bailouturi, nici umilinţă şi nici şantaj“. Opoziţia sa faţă de austeritatea impusă de UE se trage din credinţa pe care o are de mult timp că sistemul capitalist este putred şi trebuie înlocuit.
Născut în 1974, anul în care Grecia a fost eliberată de regimul neofascist al „coloneilor“, Tsipras s-a alăturat Tinerilor Comunişti în anii ’80, iar în 1991 a organizat o acţiune de ocupare, intens mediaţizată, a liceului în care învăţa. În timpul „ocupaţiei“, elevii dormeau şi mâncau împreună. Viitorul politician a studiat ingineria civilă la universitate şi şi-a urmat cariera de persoană publică. Tsipras a devenit conducătorul formaţiunii Syriza în 2008, la vârsta de 34 de ani. Partidul său este un amalgam de grupări de stânga cu influenţe variind de la maoişti la verzi care a prins contur în 2004. Având în vedere tendinţa de fragmentare a extremei stângi şi dragostea sa pentru lupte intestine, este meritul lui Tsipras că a ţinut formaţiunea unită şi că a tranformat-o în cea mai puternică forţă politică a ţării. Tsipras este un „operator“ politic talentat şi fără frică care a dat Greciei speranţă că se poate „vindeca“ uşor de austeritate.
Departe de revoluţionarismul lui „Che“ Guevara, acum un simbol mai degrabă al tinerilor care se revoltă contra paznicilor de parcuri, Syriza promite că va ţine Grecia în zona euro şi a asigurat creditorii că va sta departe de tentaţia deciziilor unilaterale privind datoriile.
Nikos Samanidis, unul dintre fondatorii Syriza, a asigurat că mirosul puterii nu a temperat natura radicală a partidului în pofida ascensiunii meteorice în doar doi ani.
„Elitele bogate, pieţele, superbogaţii, primii 10%, da, ei au, evident, motive să se teamă“, a afirmat el pentru BBC. „Ei îşi vor pierde privilegiile. Baza noastră electorală s-a mărit mult, dar rădăcinile radicale ale Syriza s-au păstrat datorită crizei. Partidul nostru nu-şi va tăia legăturile pe care le are cu strada, cu mişcările sociale din care s-a născut.“
Verdictul pieţelor financiare
Ieri dimineaţa, când a devenit clară amploarea victoriei Syriza, yieldurile obligaţiunilor greceşti cu scadenţa la 10 ani, de referinţă pentru costurile de finanţare ale ţării, au crescut de la 8,74% vineri la 8,96%. Aceasta înseamnă că randamentele bondurilor elene au înaintat adânc în „zona periculoasă“ în care un guvern nu se poate împrumuta de pe pieţele de finanţare internaţionale.
Pe pieţele asiatice, euro s-a depreciat la minimul ultimilor 11 ani faţă de dolar, investitorii reacţionând la posibilitatea unui conflict între Atena şi zona euro. Euro şi-a revenit apoi, după ce Syriza şi-a anunţat alianţa cu Grecii Independenţi. Alianţa înseamnă că Grecia este scutită de incertitudini politice interne cauzate de lipsa unui guvern. Acelaşi scenariu l-au urmat şi acţiunile greceşti. Indicele ATX al bursei de la Atena a plonjat în primele ore de tranzacţionare cu până la 5%, iar acţiunile băncilor Piraeus şi Alpha Bank au căzut cu 16% respectiv 13%. Indicele şi-a revenit după anunţarea coaliţiei, iar titlurile bancare şi-au recuperat din pierderi.
