În 1999, preşedintele de atunci al băncii centrale americane Alan Greenspan deschidea reuniunea de la Jackson Hole subliniind impactul creşterii preţurilor acţiunilor asupra unei economii care se bucura atunci de un nivel scăzut al inflaţiei şi şomajului.
Acum, Janet Yellen se află în faţa unei confluenţe similare de forţe economice în condiţiile în care se pregăteşte să rostească ceea ce ar putea fi ultimul său discurs la Jackson Hole, scrie Bloomberg.
Preţurile ridicate ale activelor şi şomajul scăzut sunt argumente pentru o decizie de continuare a majorării dobânzilor sau chiar accelerare a acestora pentru Yellen. Inflaţia scăzută sugerează că aceasta ar putea chiar dori să ofere stimulente mai puternice, nu mai reduse. „Înăsprirea politicii monetare va avea câştig de cauză“, spune Ethan Harris, de la Bank of America, anticipând că Fed-ul va majora din nou dobânzile în decembrie şi mai apoi anul viitor.
Situaţia ar fi similară cu ceea ce s-a întâmplat cu 18 ani în urmă, când Greenspan a continuat să majoreze dobânzile până în mai 2000. Rezultatul a fost dezastruos pentru piaţa de acţiuni, dar destul de bun pentru economie.
„Există o mulţime de asemănări între situaţia de la sfârşitul anilor ’90 şi cea de acum“, spune Laurence Meyer, fost guvernator al Fed.
La un minim pe 16 ani de 4,3%, rata şomajului se situează la exact acelaşi nivel ca în momentul în care Greenspan îşi rostea discursul în 1999, inflaţia de bază fiind doar uşor mai ridicată, la 1,5%. Preţurile acţiunilor americane, între timp, sunt în creştere de mai mulţi ani, ca şi în perioada mandatului lui Greenspan.
Yellen, al cărei mandat ca preşedinte al Fed expiră în februarie 2018, a procedat deja ca Greenspan într-o privinţă importantă. Ca şi acesta, Yellen a profitat de inflaţia scăzută pentru a menţine politica monetară relaxată, antrenând în acest proces o reducere continuă a şomajului.
Şomajul a scăzut în cele din urmă la 3,8% în 2000, iar acelaşi lucru s-ar putea întâmpla din nou. Într-adevăr, economistul şef al Goldman Sachs Jan Hatzius vede inflaţia atingând acest nivel până la sfârşitul anului 2018.
Ceea ce diferă de această dată este că nu numai inflaţia nu a crescut în urma scăderii şomajului. Nici creşterea salariilor nu s-a accelerat, în parte probabil din cauza productivităţii reduse. Iar creşterea economică este modestă.
La reuniunea de luna trecută, oficialii Fed au discutat o varietate de motive pentru menţinerea inflaţiei la un nivel scăzut, însă aceştia nu au ajuns la niciun consens în această privinţă.
Având în vedere nesiguranţa, unii oficiali au sugerat ca Fed să se abţină de la noi majorări până când nu vor apărea dovezi că inflaţia se îndreaptă către ţinta de 2%.
Alţii în schimb vor ca majorările de dobânzi să continue.
Yellen, care va rosti un discurs privitor la stabilitatea financiară în Jackson Hole mâine, a caracterizat preţurile activelor ca fiind „oarecum ridicate“, însă a refuzat să precizeze dacă valorizările sunt justificate, remarcând că acestea trebuie cântărite în raport cu dobânzile pe termen lung, care sunt scăzute.
Şefa Fed a declarat de asemenea că riscurile generale la adresa stabilităţii financiare sunt „moderate“. Sistemul bancar a fost întărit în urma majorărilor de capital şi lichiditate cerute de autorităţile de reglementare, a mai spus Yellen.
„Nu sunt deosebit de preocupat de nivelul la care se situează în prezent preţurile activelor noastre“, a declarat la rândul său Robert Kaplan, guvernator al Fed Dallas. „Sper doar să putem acţiona în aşa fel încât să susţinem această expansiune economică pentru a aduce beneficii mai multor americani“, a adăugat Kaplan.
