Riscul de default al grupului anglo-elveţian a depăşit 50% şi acţiunile sale au pierdut peste 91% din valoare de la listare. Glencore, puternic îndatorat, are legături cu tranzacţii cu produse derivate de mii de miliarde de dolari de peste tot în lume.
Reechilibrarea pieţei materiilor prime este dură. Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu aproape 60% din iunie anul trecut, cotaţia cărbunelui este cu peste 60% sub vârful atins în 2011, iar minereul de fier este cu 70% mai ieftin faţă de maximul din 2010. Şi preţul cuprului este aproape de minimul ultimilor şase ani.
Producătorii de materii prime au investit neinspirat, luaţi de val, prea mult în noi capacităţi în anii de boom al materiilor prime, iar supraproducţia de acum, care nu poate fi absorbită de o economie chineză care creşte cu cel mai slab ritm din ultimele decenii, sufocă piaţa şi împinge în jos preţurile.
Infernul pe care şi l-a creat singur
Analiştii au avertizat în urmă cu ceva timp că datoriile Glencore vor ajunge să depăşească valoarea acţiunilor, spre spaima acţionarilor. Datoriile nete ale companiei sunt de aproape 30 mld. dolari.
La Glencore, raportul datorii/capital din acţiuni este de 1,12, faţă de 0,59 în cazul companiei concurente Rio Tino sau 0,49 pentru BHP Billiton, potrivit datelor Reuters pentru trimestrul III.
Comparaţia nu este tocmai perfectă, deoarece, spre deosebire de ceilalţi concurenţi care se concentrează cel mai mult pe minerit, Glencore are o divizie masivă de trading.
Îngrijorările privind situaţia financiară a companiei au împins costurile protecţiei prin CDS-uri faţă de defaultul Glencore. În prezent costă 790.000 de dolari pe an pentru protejarea unei datorii de 10 milioane de dolari timp de cinci ani, cu 40% mai mult ca vineri, potrivit datelor Markit. La începutul anului, preţul era de 154.000 de dolari. Costul corespunzător pentru BHP Billiton este de 114.680 dolari, notează CNBC.
Astfel de cifre plasează la 54% probabilitatea ca Glencore să intre în default, potrivit calculelor Bloomberg.
Pe hârtie, situaţia nu este chiar gri. Glencore are datorii de peste 10 miliarde dolari în credite pe termen scurt şi tocmai s-a împrumutat cu 2,5 miliarde dolari prin plasare de acţiuni. Chiar şi la actualele niveluri ale preţurilor materiilor prime, managerii companiei cred că pot produce un cash-flow liber de 3 miliarde dolari pe an. Însă, ca în cazul Lehman Brothers şi al altor crize, panica (a clienţilor, investitorilor sau furnizorilor) şi contaminarea pot face ca datoriile să scape de sub control şi să aducă sfârşitul.
Iar investitorii par să nu aibă prea mare încredere în planurile de redresare imaginate de managerii Glencore (luna aceasta compania a anunţat planuri, care includ renunţarea la dividende, vânzarea de active şi atragerea de cash, pentru reducerea datoriilor cu 10 miliarde dolari şi pentru protejarea ratingul). Acţiunile grupului listate la Hong Kong s-au prăbuşit cu 27% marţi, după un plonjon de 29% în sesiunea anterioară pe bursa de la Londra. Scănteia cara a aprins focul pe burse a fost un avertisment al Investec în care se atrage atenţia că traderul are nivelul datoriilor cu mult mai mari decât concurenţii şi nivelul activelor mai mic. Casa de brokeraj a mai averizat că veniturile Glencore se pot prăbuşi cu totul în condiţiile în care eforturile grupului se concentrează doar pe plata datoriilor.
„Glencore este ca Lehman Brothers. Au cel mai sofisticat sistem de trading în ceea ce priveşte metalele, cărbunele, cuprul şi minereul de fier. Nu sunt doar o compania care procesează minereu din sol. Dacă se prăbuşeşte, impactul poate fi global“, a explicat pentru CNBC Frank Holmes, CEO-ul U.S. Global Investors. Compania s-a îndatorat foarte mult pentru a asigura randament ridicat, a mai spus analistul.
Companiile de trading precum Glencore depind de accesul constant la credit ieftin pentru a-şi finanţa pariurile. Accesul la aceste credite depinde încrederea creditorilor, de rating şi, desigur, de dobânzi.
Şocurile
Temerile provocate de datoriile Glencore s-au propagat pe burse şi au tras în jos, marţi, acţiunile Rio Tinto şi BHP Billiton, care au scăzut cu până la 6% pe pieţele asiatice. Titlurile listate la Singapore ale Noble Group s-au prăbuşit cu 12%. Monedele unor economii dependente de exportul de materii prime precum dolarul australian şi cel neozeelandez şi-au pierdut sprijinul şi se depreciază. Cargill, unul dintre cei mai mari traderi de cereale şi materii prime agricole, vrea să despindă de grup divizia de hedging de 7 miliarde de dolari. În Japonia, cotidianul de business Nikkei a raportat că transportatorul naval de mărfuri Daiichi Chuo Kisen Kaisha intenţionează să ceară protecţie faţă de creditori sub legea falimentului în contextul prăbuşirii preţurilor materiilor prime. Alcoa, producător american de metale, se divide, separându-şi operaţiunile de bauxită, aluminiu şi turnătorie de cele de inginerie, transport şi produse laminate. În China, un producător de cărbune a anunţat cel mai mare program de concedieri din ultimii ani. 100.000 de angajaţi ai Heilongjiang Longmay Mining Holding Group, sau 40% din personal, vor rămâne fără loc de muncă. Cărbunele joacă un rol important în industria şi în sectorul energetic din China, cea mai mare economie emergentă a lumii. Ca şi alte companii, Longmay a investit masiv în extinderea producţiei considerând greşit că economia nu va încetini.
