Dacă despre afacerile producătorilor ce au înregistrate firme sunt disponibile date atât la Ministerul Finanţelor, cât şi la Ministerul Agriculturii sau la Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, despre operaţiunile producătorilor persoane fizice se ştiu puţine lucruri.
Ziarul Financiar a vorbit cu doi dintre fermierii care exploatează fiecare câte 500 de hectare de teren ca persoane fizice pentru a afla ce business au aceşti antreprenori.
Afaceri de 0,2-0,3 milioane de euro/an la 500 de hectare
Florea Stănaia este unul din cei 7.000 de producători agricoli care exploatează până în 500 de hectare de teren ca persoană fizică. Agricultorul, care este şi primar în comuna Obârşia de Câmp din apropierea oraşului Drobeta-Turnu Severin, scoate din ogoare în fiecare an grâu, floarea-soarelui şi porumb de aproximativ 250.000 de euro.
"Am greşit că am ales să fac afaceri ca persoană fizică, sunt pe o pistă greşită. Am colegi agricultori în zonă care s-au dezvoltat mult mai bine decât mine pentru că au firme. Eu aşa am apucat, dar anul acesta cu siguranţă îmi voi face firmă", spune Stănaia.
Întrebat despre costurile operaţiunilor sale, agricultorul spune că plăteşte aproximativ 400 de euro anual pentru a exploata fiecare hectar de teren, însă subliniază că nivelul costurilor diferă de la o cultură la alta.
"La grâu plătesc în general 2.000 de lei pentru fiecare hectar. În cel mai bun caz rămân cu 400 de lei la sfârşit. De aia suntem şi săraci noi agricultorii."
Per total, la 500 de hectare de teren Florea Stănaia rămâne la sfârşitul anului cu un profit de aproximativ 50.000 de euro, potrivit calculelor ZF.În acest context Stănaia explică că ia în considerare şi o extindere a suprafeţelor sale la 700 de hectare în condiţiile în care va găsi vânzători dispuşi să renunţe la teren în zona sa.
"Vreau să mă extind cu încă 200 de hectare, însă acum la noi în zonă nu vinde nimeni teren agricol. Acum nu mai vinde nimeni. Dacă o să găsesc, voi cumpăra."
În acelaşi timp fermierul Ilie Negrilă dinAlexandria, judeţul Teleorman, şi-a făcut de curând firmă după ce în anii precedenţi a preferat să exploateze 500 de hectare ca persoană fizică.
"Am trecut pe firmă, am dat teren copiilor pentru a putea accesa fonduri europene şi am fost obligat să îmi fac firmă. Ca persoană fizică era mult mai uşor, luam cu stânga, dădeam cu dreapta", spune el.
Producătorul spune că încasările sale au fost anul trecut de 500 de euro/hectar, în timp ce costurile s-au ridicat la circa 350 de euro.
"Aceste rezultate mai bune le-am avut doar anul trecut când au fost atât preţuri bune, cât şi producţie mare, în anii precedenţi am pierdut aproape tot", spune Negrilă.
Per total, afacerile de anul trecut ale lui Ilie Negrilă s-au ridicat la 0,25 milioane de euro, profitul fiind de aproximativ 75.000 de euro.
"Până acum nu am avut niciodată angajaţi, am lucrat terenurile cu familia pentru că facem totul mecanizat. De când mi-am făcut firmă am angajat cinci oameni şi mai vreau să mai fac încă trei angajări."
Mai mult, antreprenorul se uită şi la alte terenuri pentru a achiziţiona terenuri suplimentare, însă recoltele-record ce au umplut conturile fermierilor au dus la adevărate licitaţii pentru ogoarele locale.
"Nu mai găsesc să cumpăr acum teren, oricum preţurile au sărit în ultima perioadă şi este bătaie pe teren."
De aici vine evaziunea?
Fermierii persoane fizice reprezintă însă unul dintre elementele ce stau în spatele evaziunii fiscale din agricultura locală, spun surse din piaţă. Fenomenul apare în condiţiile în care aceşti producători sunt supuşi unor controale mai sumare decât cele la care sunt supuse firmele.
Cum sunt însă verificaţi fermierii persoane fizice?
"În principiu este folosit impozitul pe bază de norme de venit. Se presupune că producătorul agricol respectiv are un anumit venit în funcţie de suprafaţa exploatată sau de producţie şi pe baza acestor date se plătesc taxele. Fermierii pot opta pentru impozitul pe venit sau pentru sistemul contabil în partidă simplă, unde înregistrează costurile şi încasările", arată consultantul fiscal Emil Duca.
Consultanul spune că producătorii agricoli sunt verificaţi de administraţiile financiare locale, însă adaugă că nefiscalizarea poate apărea atunci când vânzările se fac cu cash la marginea drumului.
"Problemele apar atunci când se încasează cash, dacă se fac plăţi prin bancă urmele sunt greu de acoperit", arată Duca.
El adaugă că una dintre soluţiile pentru creşterea gradului de disciplină fiscală în rândul fermierilor mici este introducerea obligativităţii de încadrare într-o formă de organizare de la o anumită suprafaţă exploatată.
Pe piaţa agricolă locală sunt aproape 2,7 milioane de fermieri persoane fizice care exploatează 3,5 milioane de hectare de teren agricol, în timp ce restul de 4,7 milioane de hectare sunt lucrate de 13.000 de firme.
În acest context Guvernul a introdus anul trecut sistemul taxării inverse în comerţul cu cereale şi plante tehnice ca urmare a numărului mare de intermediari "fantomă" care făceau evaziune fiscală prin neplata TVA.
Arma "fiscală" a Guvernului a mutat evaziunea la vecini
Introducerea sistemului taxării inverse a mutat însă o bună parte din evaziunea din România în ţările vecine precum Ungaria şi Bulgaria, state care nu folosesc acest mecanism.
Taxarea inversă implică eliminarea plăţii TVA pentru fiecare element din lanţul producător-intermediar-comerciant-procesator, această taxă urmând a fi plătită doar de cumpărătorul final al produselor.
Teoretic, pe lanţul comercial al cerealelor sunt producătorii, care livrează mar fa inter mediarilor, care o duc la rândul lor marilor traderi, companii exportatoare sau care vând procesatorilor.
Înainte de introducerea taxării inverse fiecare verigă din acest lanţ era nevoită să plătească TVA pe facturile pe care le emitea.
Jucătorii din comerţul cu cereale au acuzat că înainte de introducerea taxării inverse pe piaţă existau intermediari "fantomă" care încasau TVA după care închideau firmele fără ca statul să îşi mai poată recupera banii.
Ce schimbări a adus în piaţă noul sistem? "Odată cu aplicarea acestei legi a apărut o nouă problemă: în Ungaria există în continuare TVA la cereale, iar comercianţii maghiari de cereale au ajuns la concluzia ca este mai profitabil să cumpere cereale din România fără TVA şi să le vândă în Ungaria cu TVA.
Problema este că ungurii iau cerealele de la noi, le vând în Ungaria şi nu achită TVA statului maghiar, adică fac evaziune. Cu banii de TVA în buzunar ungurii reuşesc să deţină "monopolul" în comerţul cu cereale în vestul României deoarce îşi permit (cu ajutorul evaziunii de TVA) să dea un preţ mai mare decât comercianţii români din piaţă", spune o sursă din piaţă.
Atractivitatea evaziunii fiscale în Ungaria este justificată şi de faptul că statul maghiar are TVA de 27%, cea mai mare din Uniunea Europeană.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
